Asta vreu, dragul meu

Asta vreu, dragul meu

de Mihai Eminescu

Iubesti scumpa mea frumoasa
Ghirlandioara de-albe flori,
Ce-ncununa gratioasa
Buclele-mi ce-n vanturi zbor?

­ Nu, nu! Nu, nu!

­Ce vrei dara, draga, tu?
Poate roza cea tacuta
Care dulce se saruta
Cu fluturii razatori?

­Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsa-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:

Asta vreu,
Dragul meu!



­Iubesti, dulce dragulina,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspina
Dulce, bland, incetisor?

­ Nu, nu! Nu, nu!

­Ce vrei dara, draga, tu?
Poate cantul de-armonie
Care Eol il adie
Printre frunze, printre flori?

­ Ah! Cand aurul suspina
in punguta plina, plina,
C-o cantare metalina!

Asta vreu,
Dragul meu!

­Iubesti poate pe Selene,
Ca o candela lucind,
Cand cu pasu-i lin, alene
Se preumbla surazand?

­ Nu, nu! Nu, nu!

­Ce vrei dara, draga, tu?
Iubesti poate alba zare
Ce-o sageata mandrul soare
Peste campul inflorind?

­Ah! Cand aurul dulce suna
in punguta mea nebuna
Nu-mi mai trebe alba luna!

Asta vreu,
Dragul meu!

­ Iubesti patria-ti mareata
Ce de glorii duce dor,
Cand in palida ei fata
Se deseamna-un viitor?

­Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dara, draga, tu?
Poate visul mare, mare
De marire, razbunare,
Ce-l viseaza-a ei popor?

Cand in loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!

Asta vreu,
Dragul meu!




Asta vreu, dragul meu


Aceasta pagina a fost accesata de 2673 ori.
{literal} {/literal}