Mitologicale

Mitologicale

de Mihai Eminescu

Da! din portile mandre de munte, din stanci arcuite,
Iese-uraganul batran, manand pe lungi umeri de nouri
Caii fulgeratori si carul ce-n fuga lui tuna.
Barba lui flutura-n vanturi ca negura cea argintie,
Parul imflat e de vant, si prin el colturoasa coroana,
impletita din fulgerul ros si din vinete stele
Hohot-adanc batranul cand vede ca muntii isi clatin
si-si pravalesc caciule de stanci cand vor sa-l salute...
Codrii batrani rad si ei din adanc si vuind il saluta
Paltenii nalti si batranii stejari si brazii cei vecinici.
Numai marea-albastra murmura-n contra orgiei,
Care batranul rege-o facea: -n betia lui oarba,
El man-ostiri de nori contra marii... s-armia-i neagra,
Rupta pe-ici, pe colea de-a soarelui rosa lumina
siruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde.
si netezindu-si barba, trece prin ei uraganul
Dus de fulgeratorii cai in batrana caruta,
Care scartie hodorogind, de-ai crede ca lumea
Sta sa-si iasa din vechile-i vecinice incheieture.
Groaznic s-a imbatat batranul soarele zice;
Nu-i minune a baut jumatate d-Oceanul Pacific.
Rau ii mai imbla prin pantece-acum bautura amara.
insa-s eu de vina... c-umplut-am de nouri pahare
Cu apele marii adanci, boite cu rosa lumina
Cine dracul stia acum ca de cap o sa-si faca!




Ah! mosneagul betiv e-n stare-ntr-o zi sa ruine
Toate societatile de-asigurare din tara.
Soarele-si baga capul prin nori si limba si-o scoate
si c-o raza gadila barba batranului rege.
Hehe! zice batranul, razand, ce faci tu, Pepeleo?
Tanar, hai? De mii de ani tot tanar te vad eu,
Pare-mi ca dai pe obraz cu ros dupa moda de astazi,
Altfel nu-nteleg cum tanar de-o mie de evi esti.
Taci, mosnege far- de obraz, te du, te trezeste...
Vezi in ce stare te afli, coroana iti sta pe-o ureche
si cu veselia ta proasta lumea ruini tu!
insa-a popoarelor blonde de stele guverne-indaratnici,
Vai! nu facuse sosea cumsecade pe campii albastri
si se rastoarna carul si rau se-nglodeaza batranul.
Mai ca era sa-i ramaie ciubotele-n glodul de nouri.
Hei, ce-i pasa! El norii framanta jucand mocaneasca
si pe-un vant l-apuca de cap, facandu-i morisca.
Se tavalea peste cap si, piscat de-un purec de fulger,
Se scarpina de-un sir de paduri ca de-un gard de rachita.
Norii rosesc de rusine si fug iar vantul se culca
intre codri si munti... Uraganul mahmur poticneste
Spre castelul de stanci, ce-si deschide uriasa lui poarta,
Spre-a-l primi pe bolnavul batran in surele hale.
El isi ia coroana din cap si in cui o atarna,
De sclipeste-n noapte frumoasa si rosa un fulger
incremenit in nouri. Cojocul l-anina
El de cuptor... ciubote descalta si negrele-obiele
Cat doua lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei
Sa se usuce... Chimirul descinge si varsa dintr-insul
Galbeni aprinsi intr-un vechi caus afumat de pe vatra,
Mare cat o pivnita... -N patu-i de pacla-nfoiata,
Regele-ntinde batranele-i membre si horaieste.
Pana-n fundul pamantului urla: pestere negre
si radacinile muntilor mari se cutremura falnic
De horaitul batranului crai. Iara-afara
Vezi un ger batran si avar cu fata mahnita,
Carabanind al zorilor aur in saci de-ntuneric
Ca sa-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nsereaza...
Soarele, ca sa impace marea, la ea se apleaca,
Lin netezeste-a ei fata albastra si-adanc se uita
in luminoasele valuri a ei si sanu-i dezmiarda
Cu tot aurul razelor lui. La pamant se mai uita...
Florile toate ridica la el cochetele capuri
Copilaroase si ochii lor plini de zadarnice lacrimi...
Pe gradini se mai uita, pe-alei de visini in floare
si de ciresi incarcati, de salcami cu mirosul dulce.
Pe-acolo se primbla o fata-n albastru-mbracata,
Parul cel blond impletit intr-o coada ii cade pe spate...
Ca Margareta din Faust ea ia o floare in mana
si soptea: ma iubeste... nu ma iube... ma iubeste!
Ah! boboc... amabila esti... frumoasa si proasta,
Cand astepti pe amant, scriitor la subprefectura,
Tanar plin de sperante, venind cu luleaua in gura...
Soarele-a apus, iar luna, o closca rotunda si grasa,
Merge pe-a cerului aer moale s-albastru si lasa
Urmele de-aur a labelor ei stralucinde ca stele.
Iar de a doua zi se scoala batranul si urca Raraul
Numai in camesoi, descult si fara caciula
si se scarpina-n cap somnoros uitandu-se-n soare.



Hehe! zice batranul, razand, ce faci tu, Pepeleo?
Tanar, hai? De mii de ani tot tanar te vad eu,
Pare-mi ca dai pe obraz cu ros dupa moda de astazi,
Altfel nu-nteleg cum tanar de-o mie de evi esti.
Taci, mosnege far- de obraz, te du, te trezeste...
Vezi in ce stare te afli, coroana iti sta pe-o ureche
si cu veselia ta proasta lumea ruini tu!
insa-a popoarelor blonde de stele guverne-indaratnici,
Vai! nu facuse sosea cumsecade pe campii albastri
si se rastoarna carul si rau se-nglodeaza batranul.
Mai ca era sa-i ramaie ciubotele-n glodul de nouri.
Hei, ce-i pasa! El norii framanta jucand mocaneasca
si pe-un vant l-apuca de cap, facandu-i morisca.
Se tavalea peste cap si, piscat de-un purec de fulger,
Se scarpina de-un sir de paduri ca de-un gard de rachita.
Norii rosesc de rusine si fug iar vantul se culca
intre codri si munti... Uraganul mahmur poticneste
Spre castelul de stanci, ce-si deschide uriasa lui poarta,
Spre-a-l primi pe bolnavul batran in surele hale.
El isi ia coroana din cap si in cui o atarna,
De sclipeste-n noapte frumoasa si rosa un fulger
incremenit in nouri. Cojocul l-anina
El de cuptor... ciubote descalta si negrele-obiele
Cat doua lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei
Sa se usuce... Chimirul descinge si varsa dintr-insul
Galbeni aprinsi intr-un vechi caus afumat de pe vatra,
Mare cat o pivnita... -N patu-i de pacla-nfoiata,
Regele-ntinde batranele-i membre si horaieste.
Pana-n fundul pamantului urla: pestere negre
si radacinile muntilor mari se cutremura falnic
De horaitul batranului crai. Iara-afara
Vezi un ger batran si avar cu fata mahnita,
Carabanind al zorilor aur in saci de-ntuneric
Ca sa-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nsereaza...
Soarele, ca sa impace marea, la ea se apleaca,
Lin netezeste-a ei fata albastra si-adanc se uita
in luminoasele valuri a ei si sanu-i dezmiarda
Cu tot aurul razelor lui. La pamant se mai uita...
Florile toate ridica la el cochetele capuri
Copilaroase si ochii lor plini de zadarnice lacrimi...
Pe gradini se mai uita, pe-alei de visini in floare
si de ciresi incarcati, de salcami cu mirosul dulce.
Pe-acolo se primbla o fata-n albastru-mbracata,
Parul cel blond impletit intr-o coada ii cade pe spate...
Ca Margareta din Faust ea ia o floare in mana
si soptea: ma iubeste... nu ma iube... ma iubeste!
Ah! boboc... amabila esti... frumoasa si proasta,
Cand astepti pe amant, scriitor la subprefectura,
Tanar plin de sperante, venind cu luleaua in gura...
Soarele-a apus, iar luna, o closca rotunda si grasa,
Merge pe-a cerului aer moale s-albastru si lasa
Urmele de-aur a labelor ei stralucinde ca stele.
Iar de a doua zi se scoala batranul si urca Raraul
Numai in camesoi, descult si fara caciula
si se scarpina-n cap somnoros uitandu-se-n soare.





Mitologicale


Aceasta pagina a fost accesata de 1960 ori.
{literal} {/literal}