Murmura glasul marii

Murmura glasul marii

de Mihai Eminescu

Murmura glasul marii stins si molcom,
inconjurand a Italiei insula mandra
O, luminati, a cerului stele albe,
       Campilor nostri.

Va varsati icoanele voastre in Tibur,
Nori, zugraviti pe campie umbre fuginde,
Tu, maretie a noptii, a marii, a lumei,
       imple Italia.

Mare, poarta pe undele tale corabii,
Unele grele ni-aduca aur din Ofir,
Altele infoiate de roze d-Egipet,
       Vinuri si smirna.

Ah, trimiteti popoare vulturii vostri
Cei de lemn sa zboare pe marea mareata,
Caci a Romei eterne picioare marmorei
       Daruri asteapta.

Numai singur asupra lumei in pace
Nepasator tamaii si laudei voastre,
invaluit in maiestatea tacerei
       Sta-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gandirilor regii!
Vorba-i va sa fie o raza-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
       Salve-Imperator!




Murmura glasul marii


Aceasta pagina a fost accesata de 1591 ori.
{literal} {/literal}