Sus in curtea cea domneasca

Sus in curtea cea domneasca

de Mihai Eminescu

Sus in curtea cea domneasca,
La domnia din Barlad,
sade tanar domnul Vlad
Sub caciula-i taraneasca
Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel sade trist si rece
La ospatul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte si rece,
Cu-ochiul negru infundat.

Fata palida si trista,
Manta-i neagra pe-umeri tari,
Fata spana, ochii mari
Astfel trece in revista
Pe boierii lui cei mari.



Ici batrani ca iarna alba,
Munti cu fruntea de arginti,
soptesc dulce si cuminti
Colo tineretea dalba
Cu ras mult si fara minti.

Femei palide, frumoase,
Fete blande, ochi de foc,
Ce in gene li se joc
si-a lor raze luminoase
Printre cale-si cata loc.

Sala-i mare, stralucita,
Masa-i alba, oaspeti multi,
Vorbe dulci sa tot asculti,
Chiar lumina-i indragita
De ochi lucii, de ochi multi.




Sus in curtea cea domneasca


Aceasta pagina a fost accesata de 1841 ori.
{literal} {/literal}