Copii eram noi amandoi

Copii eram noi amandoi

de Mihai Eminescu

Copii eram noi amandoi,
Frate-meu si cu mine.
Din coji de nuca car cu boi
Faceam si inhamam la el
Culbeci batrani cu coarne.

si el citea pe Robinson,
Mi-l povestea si mie;
Eu zideam Turnul Vavilon
Din carti de joc si mai spuneam
si eu cate-o prostie.

Adesea la scaldat mergeam
in ochiul de padure,
La balta mare ajungeam
si l-al ei mijloc inotam
La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,
Din stuful des si mare,
Cetate mandra la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid impresurata.



si frate-meu ca imparat
Mi-a dat mie solie,
Sa merg la broaste neaparat,
Sa-i chem la batalie ­
Sa vedem cine-i mai tare.

si imparatul broastelor,
C-un oacaca de fala,
Primi ­ poruncě ostilor.
Ca balta s-o rascoale.
si am pornit razboi.

Vai! multe broaste noi am prins
­ imi pare chiar pe rege ­
si-n turnul negru le-am inchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am facut pace

si drumul broastelor le-am dat,
Saltau cu bucurie,
in balt-adanc s-au cufundat
Ca sa nu mai revie.
Noi am pornit spre casa.

Atunci rasplata am cerut
Pentru a mele fapte ­
si frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazanoapte
Peste popoare-ndiane.

Motanul alb era vistier,
Marzac cel chior ministru ­
Cand de la el eu leafa-mi cer,
El miauna sinistru.
Cordial i-am strans eu laba.



si imparatul milostiv
Mi-a dat si de sotie
Pe fiica lui cu ras lasciv
si tapana, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.

Am multamit cu-n umil semn,
Drept mantie o-prostire ­
M-am dus l-amanta mea de lemn,
in sfanta manastire,
intr-un cotlon de soba.

si ah! si draga-mi mai era!
Vorbeam bland cu dansa,
Dara ea nu-mi raspundea
si de ciuda eu atunci
Am aruncat-o-n foc.

si pe sura ne primblam
Peste stuf si paie
si pe munti ne-nchipuiam.
Cu fiece bataie
Marsileam alaturi.

si pe cap mi se imfla
Casca de hartie.
O batista intr-un bat,
Steag de batalie.
Cantam: Trararah!

Ah! v-ati dus visuri, v-ati dus!
Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a inchis
in strainatate ­
Poate-s deschisi si-n groapa!

Dar ades intr-al meu vis
Ochii mari albastri
Lumineaza ­ un suras
Din doi vineti astri
Sufletu-mi trezeste.

Eu? Mai este inima-mi
Din copilarie?
....................................
Ah! imi imbla ades prin gand
O cantare veche.
Parca-mi tiuie-aiurind
Dulce in ureche:
Lume, lume si iar lume!




Copii eram noi amandoi


Aceasta pagina a fost accesata de 9899 ori.
{literal} {/literal}