Foaia vesteda (dupa N. Lenau)

Foaia vesteda (dupa N. Lenau)

de Mihai Eminescu

Vantu-o foaie vestejita
Mi-au adus miscand fereasta -
Este moartea ce-mi trimite
Fara plic scrisoarea-aceasta.

Voi pastra-o, voi intinde-o
intre foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mana dragei mele.

Cum copacu-si uita foaia
Ce pe vant mi-a fost trimisa,
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dansa scrise.



Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de fata,
Dovedite de minciuna
Cer sa sting a lor viata.

Dulcea lor zadarnicie
Nu ma-ndur s-o pun pe foc,
Desi-mi stau atat de triste
Ca nu pot muri pe loc.

Voi pastra intreg amarul
si norocul astor foi,
in durerea vechii pierderi
Recitindu-ma-napoi;

Numai vestea bland-a mortii,
Foaia trista le-am adaos:
Moartea vindec-orice rana,
Dand la patime repaos.




Foaia vesteda (dupa N. Lenau)


Aceasta pagina a fost accesata de 4429 ori.
{literal} {/literal}