In van cata-veti ...

In van cata-veti ...

de Mihai Eminescu

in van cata-veti ramuri de laur azi,
in van cata-veti mandre simtiri in piept.
Toate trecura:
Viermele vremilor roade-n noi.

Caci nu-i iubire, ura d-asemeni nu-i
Si ce ramase umbra simtirei e:
Murmura lumei
Neteda, palida, ca si ea.

Nu e antica furie-a lui Achile,
Nu este Nestor blandul-cuvantator.
Aprigul Ajax
T;arana-i azi, si nimic mai mult.

Si unde-i Roma, doamna a lumii-ntregi,
Si unde-s astazi vechii si marii Caesari?
Tibrule galban,
Unde e astazi marirea ta?



Chiar papii mandri cu trei coroane-n cap,
Pastori de natii cu stramba carja-n mani,
Pulbere-s astazi.
Pulbere sunt chiar vii fiind.

Caci nu saruta regii piciorul lor,
Caci nu se-nchina lumea la glas de sfant.
Semnele tainei
Mute raman si ii fac de ras.

Chiar tronul papei azi ca o scena e
Si el isi face mutrele lui plangand.
Hohotul lumei
Lumei intregi ii raspunde-atunci.

Caci nu-i s-ardice boltile de granit,
Un Michel-Angelo nu-i sa faca iar
Ziua din urma.
Templele vechie pustie raman.

Sa-nvie panza, Rafael astazi nu-i.
Nu-nvie dalta-n manile cele noi.
Moarta ramane
Marmura grea sub ochiul mort.

in van cata-veti ramuri de laur azi,
in van cata-veti mandre simtiri in piept.
Toate trecura:
Viermele vremilor roade-n noi.




In van cata-veti ...


Aceasta pagina a fost accesata de 4096 ori.
{literal} {/literal}