Pajul Cupidon

Pajul Cupidon

de Mihai Eminescu

Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rau si alintat,
Cu copii se harjoneste,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumina ca talharii
Se fereste binisor,
Pe feresti se suie noaptea
Dibuind incetisor;

Cordelute si nimicuri,
Iata toate-a lui averi...
Darnic cand nu vrei nici una
si zgarcit daca le ceri.

in volumul ros de molii
Cauti noaptea adevar
si-ntalnesti lipita-n file
Vita-i galbena de par.




El da ganduri ne'ntelese
Vrastei crude si necoapte,
Cu icoane luminoase
O ingana-ntreaga noapte.

Cand de-o sete sufleteasca
E cuprinsa fata mica -
A dormit cu ea alaturi
Ca doi pui de turturica.

E sfios ca si copiii,
Dar zambirea-i e vicleana;
Dara galesi ii sunt ochii
Ca si ochii de vadana.

Gat si umere frumoase,
Sanuri albe si rotunde
El le tine-mbratisate
si cu mainile le-ascunde.

De te rogi frumos de dansul,
indestul e de hain
Valul alb de peste toate
Sa-l inlature putin.




Pajul Cupidon


Aceasta pagina a fost accesata de 4120 ori.
{literal} {/literal}