Sus in curtea cea domneasca

Sus in curtea cea domneasca

de Mihai Eminescu

Sus in curtea cea domneasca,
La domnia din Barlad,
sade tanar domnul Vlad ­
Sub caciula-i taraneasca
Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel sade trist si rece
La ospatul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte si rece,
Cu-ochiul negru infundat.

Fata palida si trista,
Manta-i neagra pe-umeri tari,
Fata spana, ochii mari ­
Astfel trece in revista
Pe boierii lui cei mari.



Ici batrani ca iarna alba,
Munti cu fruntea de arginti,
soptesc dulce si cuminti ­
Colo tineretea dalba
Cu ras mult si fara minti.

Femei palide, frumoase,
Fete blande, ochi de foc,
Ce in gene li se joc
si-a lor raze luminoase
Printre cale-si cata loc.

Sala-i mare, stralucita,
Masa-i alba, oaspeti multi,
Vorbe dulci sa tot asculti,
Chiar lumina-i indragita
De ochi lucii, de ochi multi.




Sus in curtea cea domneasca


Aceasta pagina a fost accesata de 3500 ori.
{literal} {/literal}