Amintiri despre Eminescu - Gheorghe Melidon

Amintiri despre Eminescu - Gheorghe Melidon

de Mihai Eminescu


Eminentului poet Eminescu


Pentru ce sombru de ganduri scoti din lira ta duioasa
Cantecul trist al disperarii, mintind geniul tau,
Cand accentul tau sonore, si-a ta limb'armonioasa,
Pune omul in uimire, ca la cantul unui zeu.

Pentru ce pe fruntea-ti dalba, unde-o raza straluceste,
Intinzi valul alb si rece ca un giulgi peste-un mormant
Si ne spui, cu glasu-ti jalnic, ca o lume se sfarseste,
Si ca alta nu incepe pentru noi asa curand?

Aste forme-s trecatoare, fiice o necesitatei;
Ea constrange si pe natii si pe om a le-mbraca
Timpul trece, timpul zboara, insa zeul existentei
Pe a lumei oceanuri poarta vecinic slava sa!

Cand un fruct apare searbad pe-o mladita obosita,
Sau vr-o floare inca juna pleaca fruntea-i vestejita,
E un verme care roade sinul lor cel delicat.
Cind un popor tinar inca, in loc fruntea sa-si ridice,
Pleaca capul ca o plinta care sta numai sa pice
E ca vermele indoitei peptul sau l-au stramuscat...


(5 septembrie 1870)





Amintiri despre Eminescu - Gheorghe Melidon


Aceasta pagina a fost accesata de 1709 ori.
{literal} {/literal}