Curierul roman
de Mihai Eminescu
Mihail Eminescu, marele cugetator al tarii, cea mai mareata figura a literaturei noastre moderne, cel mai original din toti poetii nostri contemporani, care a dat un nou farmec limbei romanesti, intrupand in forme cu totul noi genialele sale gandiri si simtiri, - nu mai este printre vii!
Dupa o cruda si indelungata boala, nobilul si melancolicul sau suflet si-a rupt barierele ce-l tineau legat de aceasta vale a plangerii si si-a luat zborul spre lumea cea de veci, spre lumea nemurirei, pentru care a fost creat...
Soarta lui a fost ca mai a tuturor marilor si adevaratilor cugetatori; mizerie necontenita si-n cele din urma ospiciul de alienati...
Dupa o viata abia de 40 de ani, dar din cele mai amarate, cu el s-a stins, inainte de timp, geniul celui mai puternic poet national, iesit din adancul firei romanesti, sau, cum ar zice marele filosof al veacului, Schopenhauer, cu el s-a stins o lume intreaga, mare, frumoasa si bogata, lumea ce-o purta in creerul sau!
Golul ce-l lasa disparitia lui Eminescu, in poezia si ziarstica romana, este neintrecut, este nemarginit.
De aceea, pierderea lui rpematura, este si va fi multa vreme inca dureros si adanc resimtita de toata tara, de toata suflarea romaneasca de pretutindeni, ale carei manifestari sufletesti nimeni nu le-a inteles si nu le-a reflectat atat de viu si atat de pasionat, ca Eminescu.
Pentru tara de sus insa, pentru Botosani mai ales, pierderea lui Eminescu este indoit de adanca, indoit resimtita, caci Eminescu era fiul cel mai amre al acestui colt de tara, era fiul cel mai ilustru al judetului nostru, fiu cel mai scump al cetatei noastre.
Memoriei sale dara, memoriei poetului, memoriei colegului si amicului, inchinam aceste randuri, consacrandu-i cea mai mare parte a numarului nostru de fata.
(1889, 15 iunie)
Curierul roman
Aceasta pagina a fost accesata de 3368 ori.
