Vita Catanuta

Vita Catanuta

de Mihai Eminescu


Pe culmita dealului,
Dealului Ardealului,
Primbla-mi-se, mari, primbla
D-ali cine mi se primbla?
D-ali Vita Catanuta
Cu-a lui dalba de mandruta,
Cu doi bani in buzunari,
Cu doisprece lautari
Si cu patru calusei
Incarcati cu galbinei,
Cu mandra pe langa ei.
Vita din grai ca-mi graia:
-De cand, mandro, te-am luat
Niciun cantec n-ai cantat
Si-acuma-i anu-ncheiat.
Ia sa-mi canti un canticel
Macar cat de mititel,
Sa-mi ascult un ceas la el.
Frunza verde Soralea,
Mandra din grai imi graia:
óBucuros ca ti-as canta
Dar mi-i portul femeiesc
Si mi-i glasul voinicesc.
Cand oi prinde a canta,
Muntii s-or cutremura,
Fagii mari s-or legana,
Pietrele s-or despica,
Apele s-or turbura,
Fantana din Pesterea...
Potera m-a auzi,
Inainte ne-a iesi,
Ca-i o matca de voinici
Peste patruzeci si cinci,
Si o matca haiduceasca,
Peste patruzeci si sase
Si pre mine m-or lua
Si pre tine te-or taia,
Ce hazna Vita-i avea?
-Nu te teme, mandra mea,
Pana-i fi pe mana mea,
C-oi fi eu de te-oi tinea.
Canta, mandra, cantecul
Ca mi-i drag ca sufletul.
Mandra-ncepe a canta,
Muntii se cutremura,
Fagii mari se legana,
Pietrele se despica,
Apele se turbura,
Fantana din Pesterea.
Si potera-i auzea,
Inainte le iesea
Si din grai asa graia:
-Alei, Vita Catanuta,
Ce-ai cotat pe aice
De ne-ncurci tu florile,
N-au hodina ostile,
Ia da-ti tu Vita vama!
Vita din grai si graia:
-Ce fel de vama ti-as da?
-Sa-ti dai, Vita, pusca ta.
-Pusculita nu mi-oi da
Pana capul sus mi-a sta,
Ca mi-a dat-o tatal meu
Sa pazesc de capul meu.
-Ia da-ti tu, Vita, vama!
-Ce fel de vama ti-as da?
-Sa-ti dai, Vita, pistolul!
-Io pistolul nu l-oi da
Pana capul sus mi-a sta
Ca-l am de l-un cumnatei
Sa-mi apar trupul cu el.
-Ia da-ti tu, Vita, vama!
-Ce fel de vama ti-as da?
-Sa-ti dai, Vita sabia!
Io sabia nu oi da
Ca mi-o dat-o frate-meu
Sa-mi pazesc eu capul meu.
-Ia da-ti tu, Vita, vama!
-Ce fel de vama ti-as da?
-Sa-mi dai, Vita, pe murgu!
-Eu pe murgu nu l-oi da,
Ca mi l-o dat socru-meu
Sa-mi poarte trupsorul meu.
-Ia da-ti tu,Vita, vama,
Fie-mi curva maica-ta!
-Ce fel de vama ti-as da?
-Sa-ti dai, Vita, pe mandra!
-Eu pe mandra nu oi da,
Avradina Satana,
Hudis, basama leuca.
-D-alei Vita Catanuta,
Gata-te sa ne luptam,
In sabii sa ne taiem,
Zi de vara pan-in sara,
Caci e zi de primavara
Si e lupta mai usoara.
Si de lupta s-apuca,
Cu foc mare se lupta,
In sabii ca se taia,
Vita din gura graia:
-Mandra, mandrulita mea,
Descinge-ti putintel brau
Si-mi tine murgul de frau,
Ca-mi pune capul Codrean
Al meu si al tau dusman.
Frunza verde Soralea,
Mandra din gura graia:
-Ba eu nu ti l-oi tine,
Dintre voi care-a razbi
De barbat eu l-oi primi.
Vita rau se mania,
Intr-un picior se-ntorcea
Palosul iute scotea
Si capete reteza,
Tot polog ca mi-i facea
De galbeni ii culegea
Si-n desag ca mi-i baga
Si pe murgu-i arunca
Si din grai asa graia: -
Pleaca, curva,-naintea mea,
O vei vrea, o nu vei vrea,
De nu, dracul sa te ia
C-asta vara mi-am cosit,
Cate clai ca mi-am clait,
La toate varf le-am facut,
Numai una mi-am lasat
Cu capul tau varf sa-i fac.
Frunza verde Soralea,
Mandra din gura graia:
-Iarta, Vita, gresala!
Poale lungi si minte scurta,
Femeie nepriceputa.
-Eu gresala ti-oi ierta
Capul tau cand l-oi taia.
Si palosul mi-l scotea,
Capul mandrei mi-l taia,
Tot muscaturi ii facea
Si pe drum c-o risipea,
Numai tatele-i lua
Si-n buzunari le baga
Si pe murgu-ncaleca,
La soacra-sa se ducea:
-Buna ziua, soacra mea!
Dupa masa se punea
Si-un cop de vin imi cerea.
Soacra-sa din grai graia:
-Vita, Vita, dragul meu,
Cum ti-ar sta tie de bine,
De-ar fi si mandra cu tine!
Vita din grai si graia:
óDa-ne, soacra, carne grasa
De la mandra cea frumoasa,
Fierbe desara cu varza.
Soacra-sa nu pricepea
Carnea cu varza fierbea
Si dinainte-i aducea.
El din grai asa graia:
-Manca si tu soacra-mea
Carne de la fie-ta,
Avradina Satana
Udis basama leuca!
Curva-ai fost si d-ta,
Curva-a fost si fata ta!
Si palosul mi-l tragea,
Capul soacra-sa taia
Si averea i-o lua
Si-n desagi ca mi-o baga
Si pe murgu-o arunca
Si din grai asa graia:
-Haidati, feciori, dupa mine
Sa va-nvat a trai bine.
Sa va duc pe la stramtori,
Sa va iau la galbiori,
Ca-s mai usori la purtare
Si-s mai spornici la schimbare.




Vita Catanuta


Aceasta pagina a fost accesata de 1600 ori.
{literal} {/literal}