Vasilie finul lui Dumnezeu

Vasilie finul lui Dumnezeu

de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvant de poveste, in asta sara la noi soseste pe un pai de secara, sa te tin de vorba 'n asta sara.

        Era un om - asa era el de cu putere ca, sa iertati de cuvantul cel prost, cati copii se nastea el ii boteza, cati flacai se 'nsura el ii cununa. s-avea o fata s-un baiet. Fata asa era de frumoasa de la soare te puteai uita, dar la dansa ba. Toti imparatii din lume au cerut-o, dar nici vrea sa se duca, nici tata-sau nu vrea s-o dea. Pe acea vreme imbla Sf. Petrea si D-zeu pe pamant. Fiindca facuse minuni, in urma umbla si necuratul - cruce de aur in casa. Ajungand la omul cela zice:

        - Omule, De ce nu vrei sa mariti fata? o 'ntrebat Sf. Petrea.

        - Nu vrea fata sa mearga si nu gasesc om potrivit dupa dansa.

        - Zi, omule, ca eu ti-oi gasi unu.

        Necuratul au auzit asta. s-asa au facut un vant s-au purces fata grea. Acu auzind satul, au inceput a pierde cinstea ce-o avea omul acela, si 'ntai in sat.

        O 'nceput sa se mire omul, din ce pricina au pierdut el cinstea. Baiatul lui i-o spus: iaca, tata, din ce pricina. si omul s-o sfatuit cu mama fetei, s-o prapadeasca din pricina asta. Au tocmit un om, s-au pus pe fata 'n caruta s-au zis s-o duca 'ntr-o pustietate, si sa-i scoata ochii amandoi sa-i aduca tatane-sau. Omul a luat-o. Dupa fata se tinea s-un catelus. Ea s-a rugat la om sa-i scoata ochii catelului s-o lase pe dansa teafara. Ea si-a facut o gropita si bea apa si se hranea, furnici si gandaci manca, asa sa traiesc eu!



        Asa au dat D-zeu si sf. Petrea - ca ea era saraca nevinovata - s-au facut un baiet. D-zeu stiind ce se petrece au pornit s-o vada in pustietatea ei si ea l-a rugat sa-i boteze copilul, si i-au pus numele Vasilie - finul lui Dumnezeu.

        Asa cat crestea altu 'ntr-un an, el crestea intr-o zi. si D-zeu a rasadit un copac si i-a spus mamei, cand a pute cuprinde copacul sa-l scoata din pamant cu radacini, cu crengi cu tot, atunci sa-i dea drumul sa se duca sa se rasplateasca de dracul. si copacul cela in trei ani asa s-a facut de gros cat nu-l puteai cuprinde c-o franghie cat de aici la Dorohoi.

        Baietul cand s-o facut mare o 'ntrebat:

        - Mama, unde-i tata?

        Ea i-a spus lui, ca nu stie cine-i. Zice:

        - Eu ma duc, mama, sa-l cat.

        - Te-i duce, dragul mamei, da daca-i pute scoate copacul de aici din pamant. Cum a pus mana, l-o scos cum as scoate eu o radacina de morcov. I-a facut ma-sa v-o cateva malaie si i-a dat o traista si s-o pornit. Iaca c-o ajuns intr-un sat, da el nu vazuse oameni pan' atunci. si i-a venit lui un somn si s-o culcat jos lang-o fantana. s-asa i s-o aratat in vis Maica Precista si i-o zis:

        - Baiete, degeaba imbli sa gasesti pe tata-tau, imbla mai bine si-ti cata norocul. El se trezeste si se uita spre fantana si vede o fata asa ca de vr-o 11 ani si plangea.

        - Fata, de ce plangi tu?

        - Cum n-oi plange daca m-o pus tata acia sa ma manance balaurul!

        - Cum de-i balaurul cela?

        - Toate fetele din sat le mananca si numai eu am mai ramas. (Ea era a boierului care tinea satul cela. A spus ca daca n-a manca-o si pe dansa le opreste ploile si starpeste apele, sa moara oamenii de foame).

        - Da, zice, mult ai sa stai, fata, aici pan-ce a veni balaurul sa te manance?

        - Pana mane dimineata.

        - Nu stii este v-o satra aici in sat?

        Fata l-o indreptat si s-o dus acolo s-a pus sa-i faca un palos, s-asa au venit el acolo dupa ce i-au facut palosul. si s-au culcat si a zis fata sa se culce langa dansul. s-asa au adormit el de greu incat n-au auzit cand au venit balaurul. Fata s-a trezit si strasnic a 'nceput a racni si el nu se trezia: ii furase somnul balaurul. Fata l-au apucat de cap s-a ramas c-un smoc de par in mana, s-asa de tare l-au durut pe dansul, c-au sarit drept in picioare s' o 'nceput sa se lupte cu balaurul. Asa s-au luptat ei trei zile si trei nopti incat au facut paraie de sange in loc de apa si l-o dovedit. s-o facut tot numai capiti de carne cum se fac toamna capitele de fan si i-o taiat limba si ochii i-au scos si i-o pus la dansul in chimer s-au lasat pe fata si s-a dus. S-a dus sa vada pe ma-sa ca tare-i era draga. Pe drum s-a intalnit cu mama balaurilor.

        - Buna cale, voinice, zice baba.

        - Multamesc, matusa.

        - Tare te-as intreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai vazut baietul? Asa era, cu douasprezece capete. Strasnic de puternic.

        - Da, zice, D-ta cati feciori ai?

        - Numai doi.

        - Ba eu stiu de feciorul d-tale, l-au omorat un voinic de la curtea boierului istui din sat.

        Ea i-au multamit si s-au pornit. Mai mergand, se-ntalneste c-un zmeu.

        - Buna cale, voinicule, de mult te cat si nu te gasesc. stiu c-ai omorat pe frate-meu; de acum hai la lupta!

        si s-a luat la lupta. D' acesta era cu douazeci si patru de capete - strasnic era - si s-a luptat sase zile si sase nopti si nu-l putea dovedi.

        - Ma rog lasa-ma, zis-o zmeul, si toate avutiile mele ti le dau D-tale.

        - Haide 'ntai si mi le-i arata si mi le-i da in mana s-apoi ti-oi da drumul.

        Asa zmeul l-a luat si l-a dus la casele lui.

        Asa de multa avere avea el si pietre scumpe ave cat lumina casa, cat de 'ntunerec sa fi fost.

        Vasilie-finul-lui-Dumnezeu s-au temut sa-i dea drumul. Au facut un mare poloboc de fier s-au lasat numai o bortita ca sa se rasufle s-o incuiat usa s-o luat cheia la dansul si celelalte case le-au lasat deschise. s-au pornit cu gura la ma-sa:

        - Mama, hai de-acum la mine si-i trai.

        Da nu i-o spus cum au castigat el averea ceea. s-au dus-o acolo la casele zmeului s-o rugat-o:

        - Mama, in toate casele sa imbli, numai in odaia asta ce-i inchisa sa nu imbli.

        Ea v-o doua saptamani s-au putut rabda. Pe urma asa a gandit ea in mintea ei:

        De ce sa nu ma lase baietul meu sa intr-un casa asta? si noaptea cand dormea i-au furat cheia. S-a dus la vanat, ca era o frumoasa padure acolo, in toate zilele el se ducea. Ea a descuiat usa s-a intrat in casa si zmeul vazand c-a intrat in casa i-a zis:

        - Femeie, da-mi o cofa de apa ca ti-oi da averea cea mai mare.

        Trei cofe. Se umfla, plesneste vasul. Se 'nvoieste femeia sa traiasca cu zmeul si sa nu-i omoare feciorul.

        Se face bolnava. Miere de urs.

        Padure si casa frumoasa.

        Cand facuse D-zeu lumea. Doi fratani: Sf. Soare si Sf. Luna. Nu mai era lume pe pamant, numai ei doi era. El au vrut sa se 'nsoare si sa ia pe Sora - sa si s-o dus la D-zeu sa ceara voie s-o ia. D-zeu n-o vrut. si el a venit s-a zis:

        - Hai, soro, sa ne cununam ca eu nu mai ascult pe D-zeu.

        Sf. Luna au zis:

        - Ma duc eu sa-mi cer voie. si s-a dus la D-zeu si i-au zis:

        - Doamne! De ce nu vrei sa ma ia frate-meu?

        - Nu vreau ca tu ai sa tii noaptea si frate - tau are sa tie ziua. s-asa au lasat-o D-zeu si s-o dus si i-au deschis toate portile iadului si ale raiului si au spus:

        - Daca-i lua pe frate - tau ai sa sezi in iad, dar daca nu-i lua ai sa sezi in rai.

        Vine ea si-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine sa sada 'n iad s-o ia, decat in rai sa n-o ia. S-au pornit sa se cunune. Cand au inceput popa a citi, icoanele au inceput a lacrima s-a se face intunerec afara s-au venit un nour gros s-o luat pe Sf. Soare si l-o pus la rasarit si pe Luna la apus. si i-au dat ei asa o putere D-zeu, cand a porunci sa creasca padurile si ape sa se faca pe lumea asta si i-a dat numele Ileana Cosanzeana. intr-un fel pe lumea asta si 'ntr-un fel pe lumea cealalta. in padurea ceea sedea Ileana Cosanzeana.



        El a batut la poarta, caci innoptase tare. Ea l-a primit in casa si l-au intrebat:

        - Ce vrei, baiete?

        - Iaca, mama s-a 'mbolnavit si mi-a zis sa-i aduc miere de urs.

        - Na-ti un cal de la mine, zise Ileana Cosanzeana si te du incetisor pe dansul. Cand ii ajunge drept la amiaza, cand frate-meu da fierbinteala mai mare, atunci ursii or sa doarma.

        El a ascultat-o s-o luat miere s-o venit la ma-sa.

        - Iaca, mama, ti-am adus.

        Ea mananca:

        - M-am facut sanatoasa.

        Branza de cerboaica.

        I s-a aratat in vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosanzeana.

        - I, flacaule, la cerbi n-ai sa te poti duce pana nu-i sta la mine macar v-o cinci, sase saptamani, pan-ce oi gata marea de facut ca sa nu poata trece cerboaica sa te prinda.

        Ileana Cosanzeana era nazdravana. Ea stia ce ganduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face in sase saptamani. Zmeul gandea ca el s-a prapadit. A facut curti mai mandre inca si traia cu ma-sa. Ileana Cosanzeana daca n-au putut gata marea i-au zis asa:

        - Na-ti branza de asta - care am eu si-i du, ca ea nu-i bolnava.

        I-a spus ca ea se preface ca sa-l omoare si sa traiasca cu zmeul.

        - Dar ma duc sa-i prapadesc pe amandoi.

        Venind el acasa, cum i-a spus Ileana Cosanzeana, a gasit-o.

        - Vezi, mama, cum ai vrut sa ma prapadesti, o zis el.

        si s-o luat de a doua oara la lupta cu zmeul. Masurandu-se, l-a omorat. Nu s-a indurat s-o omoare si pe ma-sa, ci au pus-o in polobocul in care fusese inchis zmeul. S-a dus la Ileana Cosanzeana si i-o spus ce-a facut cu ma-sa. Ileana i-au zis:

        - De-acu incolo s-o lasi si niciodata sa nu te 'ntorci la dansa c' are sa te prapadeasca.

        - Eu acolo nu m-oi duce, da de aci nu ma duc.

        Ca asa-i picase de draga Ileana Cosanzeana de o prapadea din ochi.

        Ileana i-o zis:

        - Nu se poate sa ma iei pe mine, dar du-te si ia pe fata ceea ce ai scapat-o de balaur.

        Asa avea o vorba de n-o putea stramuta nimeni; au ascultat-o si s-a pornit acolo. Cand a ajuns, fata tocmai atunci se cununa.



Vasilie finul lui Dumnezeu


Aceasta pagina a fost accesata de 2619 ori.
{literal} {/literal}