Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (1882)

Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (1882)

de Mihai Eminescu


  Draga mea Veronicuta,

   Sunt cinci ceasuri de dimineata si eu, luandu-ma cu lucrul, n-am putut inchide ochii inca. Acum, dupa ce-am sfarsit cate aveam de facut, imi inchei ziua gandind la tine, pasarea mea cea sprintena, cea voioasa si trista totodata si as vrea sa pun mana pe tine, sa te sarut pe aripa... pe locul unde va fi fost odata doua aripi, pe umarul tau cel alb si rotund si frumos. Dar trebuie sa-mi pun pofta-n cui, caci in acest moment tu dormi dusa, in patutul tau asternut desigur c-o fina panza de in, iar eu ma uit in lumanare si gandesc la tine. Dormi si nu te trezi, draga mea Nicuta, ca eu te pazesc tocmai de aici.

   Iar mani cand te vei trezi, ai s-astepti scrisoare si poimani are sa-ti vie si atunci ai sa stii si tu ce faceai pe cand eu scriam aceste siruri si eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesarutata, in pat. Oh, nesarutato, tare te-as mai saruta!

   Ieri seara, mititicule, am fost pentru intaia data de cand te-ai dus tu, la un concert. Pablo de Sarasate, violonistul spaniol, e aci si canta admirabil, asa precum n-am mai auzit violonist si tu stii bine ca pe Sivori l-am auzit. Sivori era un mare technic, acesta nu are numai technica, ci si inima. Niste ochi mari, negri, salbateci are crestinul acesta, si, desi e urat ca dracul, trebuie sa fi placand la cucoane. Dar toate acestea tu le vei fi citind abia poimane, caci acum dormi, nu-i asa? Dormi Veronica? Desigur dormi.

   Nicu Gane a plecat la Iasi; deci daca-l vezi mai zi-i si tu, ca eu, nu e zi lasata de Dumnezeu in care sa nu-l trag de maneca si sa nu-i aduc aminte. Dar el mai cu "ba azi, ba mane" n-a facut vro treaba acatari pan-acum, bata-l-ar norocu inca cu vro sapte duzine de copii dar si cu milioanele respective cu care sa-i creasca.

   Si inca sa mai stii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde sedea cu chirie la parintele Strul Avrum si ma fudulesc cu el. stii ca in el e pururea posibilitatea imediata de-a te aduce la Bucuresti cu nepusa-n masa, caci el reprezinta oricand capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu in Iasi, incat eu imi imaginez urmatoare consecutiune in prezenta celor doua odoare ale mele: cand tu vei fi aici, el poate lipsi, cand tu vei lipsi el va-ncerca sa vie la loc. iti poti tu inchipui a cui prezenta o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiti la el. Pe cand cu tine? Cate nu facem noi de par ceasurile minute si zilele sferturi de ceas?

(1882)




Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (1882)


Aceasta pagina a fost accesata de 1301 ori.
{literal} {/literal}