Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (iulie 1882)

Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (iulie 1882)

de Mihai Eminescu


Iulie 1882

      Draga mea Nica,

Calduri, munca si necazuri ma opresc de a-ti raspunde cu acea prompta regularitate de care, de dragul tau, m-as tine bucuros. Precum era de prevazut, dupa ce am facut atat de putine bai si dupa ce aerul de bucuresti nu-mi prieste de loc si caldurile asemenea, bubele mele ameninta a se redeschide si a ma rearunca în acea mizerie morala, care era de vina la tacerea mea.

Dragul meu Mot, nimeni, absolut nimeni nu-i în Bucuresti, nici prieteni, nici dusmani. Toti cauta racoare si liniste din acest infern, în care cei nevinovati se pedepsesc. Dupa ce si corectorul de la "Timpul" mi s-a îmbolnavit, am ramas curat redus la mine însumi cu onorabila redactie... si pe ce calduri, Doamne sfinte!

Nu fi suparatica, daca nu-ti scriu imediat si crede-ma ca abia gasesc un moment mai limpede în care sa pot gandi si la dragul meu Mot, la imputarile ce ea mi le face si la fatalitatea ca mi-i atat de draga si atat de scumpa si totusi nu pot fi langa ea.

Eh! La pauvrete est une mauvaise chose! si chip sa scap de ea pentru totdeuna nu se vede înca. Dar în sfarsit, bun e Dumnezeu si mester e dracul. Dupa ploaie trebuie sa vie si senin, care va fi si mai senin prin tine, Nica.

Ai avut de descifrat în scrisoarea mea trecuta. Am plecat la Chiustenge si cerneala din calimara s-a facut în vreme de vara ca pacura - Copirtinb - încat se lipea fila de fila.

Te sarut de mii de ori, Mot, si iar te sarut si iar, si iar si te rog sa-mi pastrezi locul din inima care l-ai daruit lui Emin.




Corespondenta Mihai Eminescu catre Veronica Micle (iulie 1882)


Aceasta pagina a fost accesata de 2695 ori.
{literal} {/literal}