Alexandru cel Bun - Scena 02

Alexandru cel Bun - Scena 02

de Mihai Eminescu


Scena 2

(zgomot de mase afara)
Ura!

Alexandru
Cine-i, cine-i?

(un soiman intra)

Alexandru
Ce zgomot se aude?

Soimarul
Maria Ra, o minune s-a intamplat. Azi, adunata fiind imprejurul castelului domnesc multime de oameni cata frunza si iarba fiind zi de Direptate mare, un tanar implatosat a adormit la o parte de osteneala in arsita soarelui. Atunci, ce sa vezi? Un vultur mare isi intinse aripile drept soare deasupra lui, de dormea tanarul in umbra lui. Oamenii facura cerc imprejurul lui si se uitau cu mirare la frumuseta si tinereta lui, iar pe platose au vazut zugravite in aur semnele Mariei Tale si ale Moldovei. Nimeni nu stie cine e, nimeni nu-si aduce aminte a-l mai fi vazut.

Alexandru
Asa-i cand se hotarasc schimbari, se fac minuni multe, mai cu seama la Moldova, caci la Moldova si la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Jurgea, iesi si vezi cine-i si de unde-i. Pune-l la racoare si vor inceta minunile ca din senin. Vruen pierde-vara, vun amagitor care, auzind ca azi unim Domnia pe umerii fiului nostru Ilie Voda, vrea sa aduca banuieli asupra crestetului Nostru. Vezi, Jurgea, cine-i, ca-i vom face noi judet pe urma. Direptatea e adunata numai de-a binele, ca sa mustre pe cei ce viclenesc Domnia.

(vazand pe Ringala intrand)
Fii-mi binevenita, Doamna.

Ringala
Buna sa-ti fie inima, Maria Ta.

Alexandru
(dandu-i bratul)
Ceea ce ar fost odinioara, regina mea, un sprijin pentru Voi e azi un sprijin pentur mine. De ce sa-mbatraneasca omul cand jumatatea sa cea mai frumoasa e in floarea  varstei?

Ringala
Maria Ta esti bun, dar nu vad intelesul acestor cuvinte. Eu sunt mai batrana decat Maria Ta, caci ani de durere mi-au intunecat sufletul, anii mei de singuratate au fost de zece ori mai lungi, Maria Ta, decat anii vostri petrecuti in batalii si fapte. Am trait de zece ori mai mult lungind firul vremii cu uratul si cu durerea.

Alexandru
Ringala - inca?

Ringala
Inca, inca ... si pururea. Eu n-am spus care e durerea mea si nu m-am plans Voua, ci singuratatii mele. Dar azi vad o tara de oameni adunata la Suceava. Cersitorul si parcalabul Cettaii Albe, mitropolitul si calugarul discult, omul cel de pe urma si cel mai mare deopotriva vin inaintea fetii Mariei Tale, fiecine cu ce greutate are, cautand judet drept si aflandu-l. Fiecine se judeca ascultandu-se si aparandu-se. Si-ntre acestea mii de mii de oameni unul este osebit de toti, el n-are dreptul viermelui de-a se-ncovoia sub piciorul celui care-l calca, orice ureche omeneasca ii este inchisa, numai Dumnezeu i-a mai ramas cu indurarea, cu bunatatea ... poate si cu dreptatea lui.

Alexandru
Las-o asa, regina mea. O minte de femeie nu cunoaste decat ceea ce inima-i zice. Stiti voi ce ganditi sau nu ganditi, ce vreti sau nu vreti, si stiti la toate de ce asa si nu altfel? Sunt adancimi omenesti pe care nicicand nu le va atinge mintea voastra. Voi nu stiti nici ce iubiti, nici ce urati, adesea o toana v-arunca in brate pe acela pe care ar trebui sa-l urati, o toana va zice sa respingeti inima cea mai lamurita. O inima de aur, o minte de femeie. Dar sa lasam asta! Ai auzit minunea ce s-a-ntamplat astazi in campul lui Dragos?

Ringala
Imi dai voie, Maria Ta, sa te-ntreb de ce ma-ntrebi?

Alexandru
(tare)
Ringala!...

Ringala
A!

Alexandru
Nu, nu! A fost o clipa. Iarta-ma, regina ... cunosti din nenorocire acel vartej de sange care intuneca cateodata mintea si ochii neamului nostru. Si nu stii nimic despre minunea cu vulturul!

Ringala
Tu zici.

Alexandru
Sa vesteasca crainicii Adunarea Direptatii.

(s-aud zgomote de trambite. Alexandru iese)

Ringala
(singura)
O, Alexandre Voda! Precum nu sunt nimica pentru tine, astfel nu stiu nimic din ce ma-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusa la cale de inima mea de mama. In inima mea s-ascunde viitorul lui.





Alexandru cel Bun - Scena 01
Alexandru cel Bun - Scena 02
Alexandru cel Bun - Scena 03


Aceasta pagina a fost accesata de 355 ori.
{literal} {/literal}