Pacea pamantului vine s-o ceara
de Mihai Eminescu
Persoanele
Imparatul Romei
Celsus
Imparatul
Voi un raspuns l-aceasta intrebare
Sunteti?
Celsus
Vrei sa-ti raspund?
Imparatul
?
Celsus
Da, suntem.
Intr-adevar au catat ochii mortii,
Privirea ei cea trista-nghititoare
Iat-o naintea mea.
Imparatul
Ce vrei batrane?
Celsus
Pacea pamantului...
Imparatul
Aceasta voiesc s-o stiu, de pot sa-i dau eu pace? Daca eu insumi am fost instrumentul orb, umbra - supusul unei vointi? Daca Cezarul cugeta, sau timpul cugeta. Pot eu sa-i dau aceatsa pace cand ea n-o voieste?
Celsus
Cand ea n-o voieste
Timpul e moarte, spatiul e lupta
Si miscarea suferinta. Asculta:
Spune o poveste ca-n centrul pamantului e un ou de marmura. E un colt in fiecare samanta, o inima-n oricare corp, un vierme-n oricare viata: Raul. Si acest vierme naste, creste, distruge viata. Popoarele se ridica, ascultandu-l pe el; cei rai sunt mari, cei buni, ce nu-l asculta, pier in umbra lor ca-n umbra mortii, caci binele e moartea. Ce slab e acest miel, ce tari fiarale - ce slab e una scet, ce tari tiranii.
Nimic nu cata unul, ratacind pe malul Nilului, la ape de aur. Pamantu-i cata cellalt, nu-i ajunge, si cerul chiar l-ar cobori sa poata. Si unul moare si cellalt, dar cum? Nu poti da pace dac-asculti glasul razbunarii, nu pace de raspunzi provocarii, numai omorand in tine acel sambure al raului, numai lepadandu-te de trentele marirei, numai cedand poti da pace acestei lumi. Sunt profet, Cezare ... nu te bate cu dacii.
Imparatul
Asta-i toata intelepciunea ta?
Celsus
Toata-ntelepciunea - da. Toata prevederea - nu! Acest popor a inceput sa miste lumea. Cu caderea lui va incepe curgerea popoarelor. Un rival numai aveti - nu-l strivit, pentur Dumnezeu. Un mir e acest popor contra Asiei intregi, contra gintilor ei, care se misca asemeni nisipului zburator al pustielor ... La zgomotul caderii se va misca pamantul ... Din varful Alpilor veti vedea fluvii de popoare pe malurile lor. Lumea-i in mana voastra, fondul lumii, nu. Tu nu stii cate izvoare are aceasta omenire, tezaure neatinse inca de moliciunea moravurilor voastre, izvoare pentru care Roma este marul de aur, Italia gradina Edenului. Din tine vorbeste Roma, din mine eternitatea. Am aflat acele legi dupa care popoare se nasc, se-nalta, mor, si ce am vazut la cei vechi vad in voi ... si ce vana este viata asta a lor.
Icoana aceatsa a maririi a turburat sufletul popoarelor ... In fiecare e genune, adanc intunecos, demonic. In fiecare este aceatsa trufie de nesfarsite dorinti - dar mintea lor era prea saraca pentru o icoana care sa imple pe aproape aceste dorinti intunecoase. Ea se-nalta spre cer, isi gasea satisfacerea in omorarea unui inamic, in rapirea unei femei, intr-un nimic. Voi ati zugravit in istorie o icoana popoarelor. Voi ati voit pamantul - s-acum toti il vor. Nu e popor atat de obscur, cat de pierdut in intunerecul vietii sale, care sa nu-si creeze origini mari, sa nu aspire la marirea voastra. Ati trezit demonul lumii - el voia - l-ati invatat ce sa voiasca: Universul.
Imparatul
Ce pot sa fac? Pamantul se gandeste,
Isi misca mantia sa de popoare.
Eu stau pe loc - de cad, ce-mi pasa
Au mai cazut si altii, voi cadea si eu.
Nu dau nimic, pe numele ce mi-l va da istoria; nimic pe glasul posteritatii, tot atat de nedrept, tot atat de dictat de ura si iubire ca si glasul prezentului.
Celsus
N-am vorbit d-asta ... Eu voi pacea lumii.
Imparatul
Care-i mijlocul, dar, vorbeste...
Celsus
De te-as convinge cum ca toate
In asta lume sunt un vis desert
Si cum ca singura realitate-aci
E moartea.
Imparatul
O stiu si prea o stiu.
Celsus
Atunci ... de ce nu vrei sa retezi
In tine radacina astei vieti?
Da pace dacilor.
Imparatul
Cum?
Celsus
C-orice pret.
Imparatul
Tu esti nebun, batrane...
Celsus
O stiai
De ceri o vorba, nu a doua,
Care urmeaza chiar din cea dintai.
Imparatul
Sunt eu stapan pe mine. Eu sunt spada
Romei ... Si nu pot s-o vad
Nu doar cazuta, dar nici ultragiata.
Celsus
Si dac-ar cadea Roma - apoi?
Imparatul
Apoi - intample-se ce s-o-ntampla, nu-mi pasa.
Pe cat ea este, trebui s-o sustin.
Celsus
Acesta-i fatalismul tau, te simti rana omenirii, nu si cugetul, nu ai vointa sa-i schimbi soarta; ti-e destul daca urmezi acelasi joc vechi de glorie si cadere, de viata si de moarte. Esti un om comun, imparate.
Imparatul
Fie.
Celsus
A fost odata un om pe-acets pamant ... Acela a spus: cine-ti va da o palma, intinde-i cellalt obraz, cine-ti va lua mantia, da-i si camasa. Si aceasta, a fost, trebuie sa fi fost ca toti. Dar a fost satul, satul de privirea acestei vieti omenesti, etern nefericita. E un pacat aceasta viata, si el a vrut sa-l stinga.
Crezi tu ca n-ajunge orice om, orice popor la acest urat, la acest sat, la acest dezgust adanc de viatA? Nu vezi tu ca-n Roma-ncep a locui aceste putrejuni a vointei? Nu vezi tu ca-s satui de lume - au avut-o toata s-au vazut ca nu plateste nimic?
Romanii n-or mai fi acei ce-au fost,
Imbatraniti, ei n-or pastra in ei
Decat placerea sa-si detroane regii.
Si nu de ura, numai spre-a avea
Un nou tablou in viata monotona.
Coroana cea murdara de atatea
Frunti ce-or purta-o, vile si-njosite,
Soldatu-a vinde-o cui se dezonora.
Va zugruma apoi cumparatorul
Spre-a o revinde, si in forum
Se va precupeti titlul de tiran.
Imparatul
De unde-o stii tu asta?
Celsus
Pretutindeni a fost asa, asa va fi s-aici. Un singur lucru v-ar putea tine pana ce deasupra acestei putrejuni va reinvia o aurora noua, va rasari un cer nou, o credinta noua peste zeii asfintiti - un rival. Si soarta vi-l da - moartea. Si poarta pe unde vor curge popoarlee asupra Romei. Concede-i totul acestui om simplu. Indoieste-i lantul coroanei lui, imparte pamantul cu el,d ar lasa-l in pace ... Adu-ti aminte de caderea Cartaginei. Cu pierderea acelui rival s-au nascut discordiile Romei, astfel incat astazi pacea si dreptatea sunt o intamplare ce atarna de-un om ce poate fi rau si e rau adesa, poate fi bun si e bun arare.
Nu putem da lumii pace eterna caci inca nu suntem crestini ... Si, daca nu vom avea timpul de-a deveni, n-om deveni niciodata.
Aceasta religie a tacerii si a suferintii, a iubirii si a milei este un NU pus pe cartea istoriei intregi. Intelesul acestui NU nu va patrunde cartea decat cu-ncetul. Cezare, e un mi9racol acesta-n care-ti vorbesc - este vorba daca e vro propasire-n lume sau daca nu e. Daca Roma va fi slaba in acest moment, cand se decide soarta unei noi credinte, atunci credinta e pierduta. In van or rasari icoanele si bisericele, popoarlee or pieri, icoanele si biserica - credinta nu. Nu e inca vremea ca aceasta invatatura sa se strecoare prin sufletul lor, caci nu va rasuna in el decat sunetul gol.
Ei vor imbraca egoismul lor tanar in formele credintei si vor crea un paganism mai rau si mai egoist decat cel de pana azi. Credinta va concede prin spiritul ei fata cu temeritatea acestor barbari pana ce nu-i ramane decat haina, mitra si toiagul de preot, untdelemnul, nu lumina ei cereasca. Atunci ne-am reintors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi imbracate, imprumutate de la aceste nefericite. Domnul se va-mbraca in haina ingerilor si va domni pe lume cum a domnit pan-acuma. Vorbesc clar ... tot viitorul il vezi inaintea ta... Ura se va simplifica ... ea nu va mai dumica lumea in marunt, ci va rupe-o-n doua. De o parte Roma, de alta barbarii. Si Roma va cadea nu acel, moment de fata o va decide. Suntem in mijlocul vantului istoriei, Imperator ... poate singurii ce stau deasupra si numai umbra uriasa a pamantului s-arunca clar in mintea noastra...
Dar pe cand tu nu crezi nimica, te crezi orb, dat in mana fatalitatii - eu cred...
Imparatul
Crezi ca pamantul va pieri, ca oamenii se vor stinge ... eu o stiu aceasta ... dar n-a venit inca ziua de pe urma si nu stiu de ce ne-am mai intuneca viata cu aceasta cugetare cand avem atata intuneric in viata noastra.
Celsus
Moartea pamantului, pace eterna.
Eu pacea eterna nu cer - caci n-o pot,
Ci numai pace - indurarea.
Patreaza un rival Romei ca sa-i pastrezi puterea pana atunci cand ce din ura sadita in inima acestui pamant va rasari un arbore care va umbri cu pace tot universul. De nu ... atunci sa stii c-ai nimicit tot fructul pe care l-a copt aceasta istorie lunga a Romei, caci ce a putut sa iasa din rapirea lumii intregi decat constiinta ca pretul acestor semne de lupta, de anxietate, sute de popoare tinere. Ei cugeta ce cugetau romanii odata, ca pamantul e un mar de aur. Trebuie sa le-o spunem ca nu-i asa, caci noi o stim, si aceasta stiinta ... este Crucea.
Eu nu prezic nimic, eu spun ce este.
Imparatul
Asculta. Crezi tu ca vodata asta cruce
Va putea sa patrunda-n inima?
Celsus
Da.
Imparatul
Nu.
Care gandesti ca-n carti e adevarul,
Vorbele eterne acelui martir
Crucificat vor fi litere moarte
Cu care le-am si imbraca mizeria.
Tu nu cunosti pe oameni - si-i cunopsc
Nu vezi ca de-astazi inca ei se-nfasur
In aste haini spre-a cere statul.
Azi Catilina poarta-aceasta masca,
Poporul il asmuta contra pacii
Si contra ordinei. Vorba vor primi-o,
Spiritul ba ... Nu poate-un rau
Sa-si schimbe cursul sau inspre izvor.
Crezi tu ca omu-i rau - e lumea rea.
De-aceea persecut eu pe crestini.
Tu stii pe care, caci eu stiu distinge
Intre crestinii crucii si ai plebei.
Dar nu vei zice cum ca o inima
Imperiala a fost surda l-a ta voce.
Voif ace tot ce pot - dar ramanand
Tot eu.
Deosebirea intre noi e clara
Tu crezi - eu nu cred decat cate vad...
Ca sa-mi mai gauresc in van gandirea
Ca s-aflu ce-i in dosul astei lumi:
Pe ea o vad, pe ea o stiu s-o voi
Da ... dac-as sti cum ca prin cugetare
As putea ajunge sa cunosc ce e,
Dar nu ... Perdeaua cea de fier e trasa
Intre mormant si viata ... Muritorii
Nu pot sa o strabata - numai visul
I-atinge umbra ... fulgerare numai
Din cand in cand in viata-ntunecoasa.
Si vrei tu ca pe-acest temei eu lumea
Sa o domnesc? ... Vrei, un visator,
Sa umblu peste capete de natii?
De-or intreba: Ce vrea Imparatul?
Sa-si spuie surazand: Singur nu stie.
Indiferent ce crede-aceatsa lume...
Ea sa traiasca trebui, caci o vrea,
Si ca nu se mance unul pe-altul
Trebuie varga - si aceea-s eu.
Las-sa murmure, las-sa planga - lasa
Sa rada chiar ... numai sa stea in pace.
De n-o voieste, o voi invata.
Aceasta-i misia-mi pe-acets pamant.
O alta n-am.
In asta ora ce-ai numit-o mare
Iti dau cuvantul meu de Imperator:
Unde dreptatea n-a fi necesara
Va domni mila si-ndurarea mea.
Unde va fi neaparata -nu.
Celsus
Decebal ... daca pan-acum
va fi sculat armia sa
incearca si ... inca.
Imparatul
Ce sa-i dau?
Celsus
Pacea...
Ah, e prea tarziu!
Pacea pamantului vine s-o ceara
Aceasta pagina a fost accesata de 3260 ori.
