Manuscrisul 2260

Manuscrisul 2260

de Mihai Eminescu


77.
Badisor departisor.
Ce-mi trimiti atata dor,
Trimite-mi mai putintel,
Dar vin' dumneata cu el.

78.
Las' sa fie rau, nu bine,
Ca n-am ascultat de tine
Si-am facut de capul meu
Si m-a batut Dumnezeu
Cine n-asculta de tata
N-are noroc niciodata,
Ca nici eu n-am ascultat
Si Dumnezeu m-a certat;
S-am facut precum am vrut
Si Dumnezeu m-a batut;
S-am facut de capul meu
S-acuma-s destul de rau.

79.
Cine n-are dor pe vale
Nu sti luna cand rasare
Si noaptea catu-i de mare
Cine n-are dor pe lunca,
Nu sti luna cand se culca
Si noaptea catu-i de lunga.

80.
Ma dusei si eu la moara
Si-ntalnii o fetisoara
Cu cosita galbioara
Cu mijloc de trestioara...
Rupe-i, Doamne, cosita
Cum mi-a rupt ea inima.

81.
Puisor de la padure
Du-te la mandra de-i spune,
Sa nu se gate-asa bine
Ca zau capul mi l-o pune;
Ce sa mi-l puie, ca-i pus,
Numai cat mai sta in sus.

82.
Tu te duci, bade sarace,
Eu cu dorul tau ce-oi face?
-Da tu mandra-i face bine
Ca mai sunt voinici ca mine.
-Lasa, bade, las' sa fie
Chiar o suta, chiar o mie,
Las' sa fie tot de-a randu
Daca nu-i care mi-i gandu;
Las' sa fie tot sireagu
Daca nu-i care mi-i dragu;
Las sa fie cat frunza,
Daca nu-mi esti dumneata!

83.
Frunza verde baraboi,
La moara la Dorohoi,
Merge-un car cu patru boi,
Incarcat cu papusoi.
Dinapoia carului
E ciocoiul satului.
-Bun ajunsul, mai tarane!
-Nu-ti multumesc, mai cucoane!
-Mai tarane, tu esti beat?
-Latri ciocoi gulerat!
Ca de-aseara n-am mancat
Si tu zici ca eu-s beat!
Iar ciocoiul satului
Cu naravul dracului,
Pune-o mana pe oblanc,
Alt-o baga-n sin adanc,
Si scoate-un biciu plumbuit,
Plumbuit, rasplumbuit
Si-avantandu-l intr-o parte,
Trage la tigan pe spate;
Trage una, trage doua
Trage mereu pan' la noua.
Iar taranul satului
Cu naravul dracului,
Baga mana pe sub scoarta
Si scoate-o maciuca groasa,
Groasa, groasa, ciotoroasa,
Si-avantand-o in late
Trage la ciocoi pe spate,
Trage una, trage doua,
Trage patruzeci si noua.
-Mai Ioane Balabane!
Rau ma dor cele ciolane,
Da-mi rachiu de trei parale
Sa ma ung eu la spinare,
Ca-un taran m-a batut tare!
-Asa-ti trebe, mai cucoane,
Nu te-ncepe c-un taran,
Ca si-asa el ti-i dusman,
Caci taranul cand te bate,
Zaci un an si jumatate!

84.
Cate flori is pe pamant
Toate merg la juramant,
Numai floarea soarelui
Sede-n poarta raiului
Si se roaga Domnului
Sa-si intoarca fetele,
Sa-i ierte pacatele.

85.
Mamuta m-a maritat
Dupa fat de imparat.
Dar nici luna n-am plinit
Si-napoi ca am venit.
Mamuta cand mi-am vazut,
La pamant gios am cazut,
Si cand iar m-am radicat,
Foarte tare am oftat.
Atunci mama m-a luat
Si in casa m-a bagat,
M-a laut, m-a pieptanat,
Mandra camesa mi-a dat.
Eu harletul mi-am luat
Si-n gradina am intrat;
Multe straturi mi-am sapat,
Mandre flori mi-am samanat
Si tare le-am blastamat:
"Cresteti flori si infloriti,
Ca mie nu-mi trebuiti,
Cresteti flori cat gardurile,
Sa va bata vanturile
Ca pre mine gandurile."

86.
Cate paseri sunt pe lume
Toate cina si s-alina;
Numai eu n-am ce cina
Si n-am unde m-alina
Ca mi-i cuibul langa drum
Sub o tufa de alun
Cati oameni pe drum trecea,
Toti in cuibul meu svarlea.
Deci cu rau m-am suparat
Si cuibutul mi-am mutat
In varful muncelului
Sub crengele bradului,
Unde-i drag voinicului.
Dar s-aicea nu-i alin,
Nici scapare de-al meu chin,
Caci brazii se clatina
Si mereu se legana.
-De ce voi va clatinati
Si mereu va leganati,
Cu vant si fara de vant
Cu crengele la pamant?
-Cum sa nu ne clatinam
Si sa nu ne leganam,
Cand vin mesteri de la tara
Cu securi si cu topoara
Ca pe noi sa ne doboara,
Sa ne-ncarce pe trei cara,
Sa ne duca-n gios de la tara,
Sa ne faca temnicioara,
Temnicioara robilor,
Lacrima dragutelor,
Si blastam maicutelor!

87.
Eu ma duc, mandruta-n, tari,
Dar te rog sa nu porti flori,
Nici sa nu te-mpodobesti,
Nici la joc sa nu pornesti.
-Iie alba mi-oi cerni,
Daca tu bade-i porni,
Parul mi l-oi despleti
Si pre tine te-oi jeli.
-Mandra, mandruleana mea,
Nu ma jeli cu iia,
Jeleste cu inima,
Nu ma jeli cu portul,
Jeleste cu sufletul!

88.
Cucule, de unde vii?
-De la niste vii pustii
Dar de badea ce mai stii?
-Stiu bine ca-i sanatos,
Sede la masa voios...
Dar voiodu-i voinicu
Ori ii plange sufletu?
-Pita alba sta pe masa,
Cum ii pita mai frumoasa,
Nici necoapta
Nici rascoapta.
Langa pita
Carne fripta,
Langa carne
Doua cane;
Una-i cu vin indulcit
Si nu bea de necajit,
Una-i cu vin piparat
Si nu bea de suparat
Si nici bea si nici mananca
De durerea cea adanca!

89.
Mult ma-ntreaba inima,
Doru-mi e de cineva?
Foaie verde de scumpie,
Cum naiba dor sa nu-mi fie,
Cand si muntele ca-i munte
Si-nca are doruri multe,
Cu luna si cu ceata,
Cu iarba si cu drunza
Si cu mirla saraca.

90.
Spune-mi, bade, spune-mi zau,
Pare-ti dupa mine zau
-Zic zau, mandro, ca nu-mi pare
Numai inima ma doare.

91
Frunza verde baraboi
Ce-i asta, mandra, de noi...
C-am semanat grau de bara
Si-o iesit numai secara,
Si-am semanat busuioc
Si-o iesit para de foc.

92.
Puiule, nu te-ndura
De la mine a sbura.
Nu sbura dar de la mine.
Voi sa fiu in veci cu tine
Si-n tot chipul m-oi sili
Pana te voi dovedi.

93.
Draga, nu te-nstraina
De langa maicuta ta,
In maini straine-i intra,
Nu stii peste ce vei da,
Ca orice strainatate
Nu are nici o dreptate.

94.
Vai de cela ce iubeste
Si nu se invredniceste
Sa castige ce-au dorit,
Sa fie-a lui ce-au iubit.

95.
Da-mi si apa din gurita
Ca sa-ti pun mana la tata.
Cand as sti ca m-ai iubi,
Trupsorul ti-as zugravi.
Ca nu-i greu de zugravit,
Ci-i subtire si gigit
Si ti-i gura mititea,
Ma tem ca te-oi deochea,
Iara sprancenele tale
Is facute de pe cale,
Cand le sui si le cobori,
Ma invii si ma omori.
Gene negre si-ncretite,
Implu trupul de cutite,
Gene negre si-ncordate,
Ma cuprind fiori de moarte.

96.
De-as sti, puica, c-as muri,
Chipul ti l-as zugravi
Si l-as face-o iconita,
Ca sa-l port insa la tata.

97.
Ah, stiu gurita ce-ti poate,
Ca scoli omul de la moarte,
Pe care l-ai saruta,
De la moarte l-ai scula.






Manuscrisul 2260


Aceasta pagina a fost accesata de 1232 ori.
{literal} {/literal}