Manuscrisul 2284
de Mihai Eminescu
17.
-Oltule rau blastamat,
Ce vii mare turburat
Si cu sange-amestecat?
Or la coada te-o ploat.
Or vrun mal ti s-a surpat,
Or pe mandra mi-a-ngropat?
-Nici la coada n-a plouat,
Nici un mal mi s-a surpat,
Dar ti-e mandra, mari, pe pat.
Dar voinicul ce-mi facea?
Tare ca se spaimanta
Si spre casa c-o pornea,
La murgul in grajd intra
Si tare, mari,-mi ofta.
Seaua pe el cand punea
Si spre Olt ca mi-si pornea,
La margine c-ajungea,
Cruce, mari, ca-si facea
Si lui Murgu ca-i zicea:
-Ia-ti, murgule, drumuletu
Pan' al mare Oltetu!
Murgu, mari,-n Olt intra,
Pe lat, marim se punea
Si la margine-l scotea;
Nitel ca se odinea,
Drumul fraului dedea,
La mandra ca-i ajungea,
Indata ca ce sosea,
Pe mandra ca-i ajungea,
Indata ca ce sosea,
Pe mandra ca mi-o vede,
La biseric-o ducea
Si lui tot i se parea
Ca din cap se ridica.
Si el de s-apropia,
El din gura ca-i graia:
-Scoal', mandro, mandruto fa,
Ca sa mai vorbim ceva!
El vedea ca nu se scoala,
Mare jele l-impresoara.
18.
Frunza verde maracine,
Arza-te focul, padure,
Cu lemnele toate-n tine.
Sa ma duc la manastire,
Sa vad carduri de copile
Tarandu-si papucii,
Blastemandu-si parintii.
N-ar avea loc in pamant
Cine m-o calugarit,
Aiba viata racului
Si panea saracului,
Ca n-am fost de calugarie,
C-am fost de casatorie.
19.
Frunza verde lemn cires,
Cand s-ar face drumul sas,
Sa vad incotro-i purcede,
Ca am a ma duce
La Marghioala de la Chira;
C-am lasat-o sanatoasa.
S-am gasit-o nevoioasa.
Sade la gherghef si coasa:
Nu stiu coasa or discoasa
Or strica niste matasa,
Ca la lacrimi stiu ca varsa.
Cate lacrimi o varsat
As face fantana-n sat,
Fantana cu trei isvoara
Sa bea dusmanii sa moara,
Sa bea si dusmanca mea,
Sa plesneasca fierea-n ea.
20.
Turturea privighetoare,
Ce-mi canti sara pe racoare?
Imi canta si-mi ciripeste
De amor se tanguieste,
Dar amorul cel viclean
Si la inima tiran
Imi vorbeste vicleneste,
Ca sa nu-i mai trag nadejde;
Ca nadejdea de la tine
Ca si ghiata cea subtire,
Cand te sui si nu te tine.
21.
Frunza verde poama neagra
Tot satu ma-ntreaba
De ce-s tanara si slaba.
Si le-am spus de ce-am slabit,
Ca-n lume mult am iubit.
C-am fost iute la iubit
Si-nteleaptala cuvant,
Un puisor ce-l aveam
Cu dansu ma mangaiam!
Nu stiu zace sau nu-i bine.
Sau nu gandeste la mine
Pe cand alta nu iubea,
El la mine tot venea,
De cand pe alta iubeste
El la mine tot venea,
De cand pe alta iubeste
El la mine nici gandeste.
Cucule, fa-te o roata
Si te du la puiu-n poarta
Si spune daca nu i-am trebuit,
La ce-o pus oameni de-o vorbit.
22.
Frunza verde de mar dulce,
Blastemul maicii m-ajunge
De-ar fi Prutu-n deal la cruce
De trei ori pe zi m-as duce,
Dar mi-i Prutu mai departe
Nu pot merge far' de carte,
Ca turcii fac morti de om
Si traiesc prin tara lor.
Da eu pentru-o leac de vina
Traiesc in tara straina,
Duci-m-oi si n-oi vini
Sa vad cine m-a dori.
De m-a dori cineva
Inapoi m-oi inturna,
Iar de nu m-a dori nimi,
Oi trai prin tari straini.
Or ramane gradinile cu florile,
Stratu cu garofile,
Mama cu surorile.
23.
Frunza verde leostean,
La curtea lui Todirean,
Creste-un mar si-un par hultun.
Maru' creste si-nfloreste,
Toader zace si boleste.
-Du-te, mama, de-mi vrajeste
-Dragu mamei, Toadere,
Eu s-asara ti-am vrajit,
Cate boale le-ai bolit
Pe toate le-ai pribolit,
Numai boala ce-o bolesti
Tu cu capu-ai s-o platesti
Pana capu nu ti-i da,
Tu de boala nu-i scapa
Sui, mamuta,-n deal la cruce
Sa traga clopotele,
Ca sa vie mandrele,
Sa vie si mandruta mea
Care ma iubesc cu ea
Din varsta copilareasca,
Din coliba parinteasca.
24.
Lunca tipa, lunca zbiara
Dup-un pui de caprioara,
Tipa, tipa si racneste,
Caprioara nu-si gaseste.
Lunca tipa, lunca zice:
-Taci, duduca, nu mai plange,
Or rochita te prea strange,
Or colanul nu te-ajunge?
Da rochita la badita,
Ca badita-i negustoriu
S-o da-o la croitoriu
S-a largi-o subsuori,
S-o da mai multe parale
S-o largi-o pan-in poale,
S-oi mai da un puisor
Si i-a trage-un cercusor.
25.
Frunza verde mar domnesc,
Ma cutremur si gandesc
Cu puica sa ma-ntalnesc,
Doua vorbe sa-i vorbesc,
Inima sa-mi racoresc.
Cand m-am dus m-am intristat
Si cu groaza-am cuvantat:
-Ramai, puica, sanatoasa
Ca o garoafa frumoasa.
Iar puicuta mi-a raspuns,
Inimioara mi-a patruns:
-Du-te, puiu, sanatos
Ca un trandafir frumos.
Cine-mi spune: puica vine,
Are-un galban de la mine,
Cand as nsti ca ai veni,
Carausa ti-as plivi
Si de iarba si de nalba,
Ca sa fii baditii draga.
26.
Varianta
Cand as sti ca mi-ai veni
Cararusa ti-as plivi
Si de iarba si de nalba,
Sa vii, draga, mai degraba.
Dar cararea neplivita,
Vai, nu-ti este ingradita
Nici cu pari, nici cu nuiele,
Numai cu cuvintele rele.
27.
Frunza verde de aluna
Sara-n codru, ici pe luna,
Mi se primbla-un voinicel
Cu cojocu contasel,
Cu cusma neagra de miel,
Se primbla incetisor,
Cu pasul lui cel usor
Si-a ajuns la nucul mare
Care venea catre vale.
La tulpina nucului
Canta mama cucului.
Asa canta de frumos
De se pleca crengile-n jos;
Da nu canta mama cucului,
Ci mandruta smaului
In valea nucului.
M-o scaldat mama-n apa de soc
Sa raman fara noroc,
M-o scaldat in apa de spini
Sa raman prin straini;
M-o scaldat in apa de iaz
Sa fiu in lume necaz;
M-o scaldat in apa de surcele
Sa traiesc in lume cu jele.
Si voinicu-o auzea,
Inima i se rupea
Si la dansa alerga
Si in brate o lua.
Palosul el si-l scotea
Si pe smau bucati il taia
Si pe dansa o lua
Si foarte bine ca traia.
28.
Frunzulita popusoi,
Ni-o facut mama pe doi
Si-o implut lumea de noi.
Cand ne-am dus, ne-am intristat
Si cu groaz-am cuvantat;
Ramai, mama, sanatoasa,
Ca noi ne ducem de-acasa,
Zici ca n-ai fost bucuroasa
Sa ne vezi sara prin casa.
Frunzulita de nagara,
S-o pornit mama pin tara,
Cu bucceaua subsuoara
Sa ne stranga gramagioara,
Sa ne duca la o scoala
Noi atunci om invata carte
Cand o creste grau-n casa
S-a bate cu spicu-n masa
Si a creste orzu-n tinda
S-a bate cu spicu-n grinda.
Si tot am fi-nvatat carte
De nu ne lua la oaste.
Luni ne pregatea
Si marti ne pornea.
Eu ii zisei mamei:
Sui, maica, -n deal la cruce
Sa vezi Cuza cum ne duce,
Ca ne duce ca pe boi
Si ne tunde ca pe oi
Si ne da chica-n gunoi.
29.
Varianta
Hai, maicuta, -n deal la cruce
Sa vezi Cuza cum ne duce,
Ca ne duce ca pe boi
Si ne tunde ca pe oi,
Tot sortasi, tot frumusei
Tot luati de la femei
Si ne tunde ca pe oi
Si ne da chica-n gunoi.
30.
Frunzulita s-un burete,
Campusor cu iarba verde,
Voinic umbra nu-si mai vede.
Numai pasarelele
Isi umbresc aripile
Si puica sprancenele,
Si voinicul armele.
Armele isi punea
Si din gura-asa zicea:
-Frunzulita iarba mare,
Ce m-as ruga Dumitale
Ca la un frate mai mare,
Sa-ti intinzi o aripioara
Sa ma duc si eu la tara.
31.
Frunzulita cimbrisor,
Bate murgul din picior
Sa-i pui saua binisor,
Sa ma duc unde mi-i dor.
Ca murgul trage la popas,
Eu asara unde-am mas,
Murgul trage la graunte
Si voinicul la mandrute.
32.
Frunza verde minte creata
Duminica dimineata
La Darabani in ceea parte
Ne plang mamele de moarte.
Plange-ma, mama, cu dor
Ca ti-am fost de ajutor
De scos boii din ocol
Si i-am manat la ogor,
Ogorul l-am brazdat
Straie negre-am imbracat
Nici negre nici mohorate
Dupa cum imi sunt urate.
Frunzulita de-alamaie,
La Iesi la mitropolie
Este-un pisaras de scrie,
Toata ziua scrie carti,
Noaptea le pune peceti,
Le trimite-n toate parti.
Bata-l focu pe maiorul
Ca mi-a soldatit amorul.
Bata-l focu pe-mparatul
Ca mi-a soldatit barbatul.
33.
Frunza verde stuf de balta,
Lasa vantul sa ma bata
Si soarele sa ma arda,
Ca nu-i puiul sa ma vada.
Sa ma vada si sa-mi creada;
Cu ce foc petrec in lume
Numai eu stiu si un nume
Care si el patimeste
Ca mine se pedepseste;
Acela cu dor ma vede,
Acela numai imi crede.
34.
Asta vara intr-o sara,
Ma culcai pe iarba-afara,
Visul mandru ce-l visai!
In zori de ziua ma sculai,
Vazui soare rasarind
Si pe-a mea mandra venind
Cu puiutul fript in poala,
Cu placinte susuoara.
35.
Frunza verde rosmalin
Dupa nor vine senin,
Dupa dulceata venin.
Amar mie-ntr-un suspin,
Lacrimile vale-mi vin.
Saraca inima arsa,
Varsa lacrimile, varsa.
Saraca fata frumoasa
De lacrimi e toata stoarsa.
Mult ma-ntreaba inima
De ce m-am stricat asa?
De-as trai cat as trai,
Tot stricat si trist oi fi
Ca ce-am pierdut n-oi gasi.
Inima-n mine-i tot trista
De dorul mandrii aprinsa.
Inima-n mine-i tot slaba
Pentru tine, mandra draga.
Oh, mandra, cum m-oi duce
De l-a ta gurita dulce,
O, vai, lacrimele mele
Cum se varsa de cu jele;
Cum se varsa de cumplit
Daca vede ce-am patit,
Si, vai, picioarele mele
Pe unde-or sa imble ele,
A meu ceasul c-a venit
Si de mandra m-am urat.
A meu tron imparatesc,
De mandra sa despartesc.
Si eu, mandra, ca m-oi duce
De l-a ta gurita dulce,
O, padure, nanta esti,
Mandra mea departe esti.
Dara eu dac-as putea
Pe mandruta mea videa
In gur-o as saruta,
Inima mi-as stampara.
36.
Mandra, mandra, draga mea
Ajunga-te jelea mea,
Sa te-ajunga-un dor si-un drag
Sa sezi toata ziua-n prag.
Cu firut bagat in ac
Si tu sa nu poti impunge
Pan' nu-i suspina si plange,
Si tu sa-ti aduci aminte,
Mandra, de-a noastre cuvinte
C-or eamas neispravite.
De-om trai, le-om ispravi
Si tu sotie mi-i fi.
37.
Incepui sa ma jelesc
Plangand sa ma jeluiesc
Eu nu pot de suparare
C-am ramas la-nstrainare,
La plangere si la jale;
C-am avut o puiculita
Cu mult dor si cu credinta;
De mandra m-am departat
Si inima mi-am stricat.
Asa-mi vine cand si cand
Sa ma iau pe drum plangand,
Cine m-o vede sa-mi creada
S-a mele patimi sa vada.
Sa merg in codri si-n munti.
Sa-mi las eu ai mei parinti,
Acolo sa locuiesc,
Ca ei cu drag ma iubesc,
Cu dragoste sa traiesc.
38.
Frunza verde din gradina,
Arde inima in mine
Si n-am cui sa ma jelesc,
Sa spun pe cine doresc.
Pe cine doresc as spune
Daca ar fi langa mine,
Atunci toti ca m-ar vide
Ca-i aci iubita mea.
I-as spune niste cuvinte
Care sa ma tine minte
Care nu le-am ispravit
Pentru ca ne-am despartit.
Dusmanii m-au departat
Si iubirea ne-am stricat
Dar cand imi aduc aminte
De-a mandrei bune cuvinte
Si de negrii ochii ei
Pica lacrimi dintr-ai mei.
Dar gurita ei cea dulce
Unde ma-ndeamna, ma duce
Dragostea unde se pune
Nu-i nici frica, nici rusine,
Nici temere de nime.
Dragostele nu-s curate
Ca traiesc pana la moarte
Si-s cu dracu-amestecate,
Ca trec prin tina, nu se-ntina,
Si trec pin apa, nu se-neaca.
De tanar voinicu-alearga,
Tinerel fara musteata
Cand se-nvata-a strange-n brate
Si saruta cu dulceata
-Tucu-ti, mandra, ochii tai!
-Tucu-i, bade, pe-amandoi!
39.
Pasare din Taligrad,
Du-te la mandra la gard
Si tu mandrii asa-i spune
Sa nu-si strice ochii-a plange,
Ca eu la ea oi ajunge,
Cand a face rugul pere
Si rachita visinele
Si rugutul pere moi-
Atunci om fi noi amandoi.
40.
Mandra, mandra, draga mea,
Te-am tinut ca esti a mea,
Dar tu esti mare catea.
Si nu te-am blastamat rau,
Dar de-acum te-oi blastama
Sa-ti trimeata Dumnezeu
Noua boale c-o lungoare,
S-o pare de frigurare.
Din arat pan-in carat
Pice-ti parul de pe cap;
Din cantecul cucului
Pan-in storsul vinului
Cand ii fi in primavara,
Sa fii ca turta de ceara.
De t-oi fi gandita rau
Sa-ti trimata Dumnezeu
Ce-ti voiesc, mandruta, eu.
41.
Frunza verde carujea
Crede tu, mandruta mea,
Crede ca de dragul tau
Nu ma pot hodini eu,
Ca toata viata mea
Tot la tine-mi sta mintea,
Ca de cand eu te-am iubit
Tare cu drag te-am avut
Si nu pot sa te zauit.
Sa nu te fi dobandit,
Din sat as fi pustiit.
Cand aud de-al tau nume,
Drag la inima-mi se pune.
Cata tara am imblat
Eu ca tine n-am aflat,
Ca dupa gurita ta
Se topeste inima;
Dragu-mi-i si-mi pare bine
Cand ma-ntalnesc eu cu tine,
M-as saruta de dulceata,
Eu, mandra, te-as strange-n brata.
Cata tara am imblat
Eu ca tine n-am aflat
Nalta-n trup si subtire,
Inteleapta si frumoasa
Barnace si sprincenata
La inima mea bagata;
Si cu buze subtirele
Pe pofta inimii mele.
Ca de cand eu te-am vazut
Tare cu drag te-am avut
Si nu pot sa te zauit.
Ca eu si noaptea gandesc
Dupa tine ma topesc.
Ca ma duc la strans de fan
Cu dorutul tau in san
Si m-am dus la secerat,
Dorul tau nu l-am uitat.
42.
Dragostele saracele,
Dragostele nu se fac
Nici din mere, nici din pere
Ci din buze subtirele
Si din deget cu inele,
Da si din piept cu margele.
Dragostele nu-s curate.
Ca traiesc pana la moarte.
43.
Frunza verde de trifoi,
Vina, bade, joi la noi
Ca-i lipiul cald pe masa
Si rosalia-n fereastra.
Numa nu veni pe la fantana
Ca tu-i face urma-n tina,
Ci vina tu pin ocol
Ca-i numa pamantu gol.
Si ia-un fir de busuioc
Si il pune, bade, -n clop,
Busuiocu-o zurai
Si io afara c-oi veni
Si din casa te-oi chema,
Dupa masa te-oibaga
Si din cina ca ti-oi da.
Talgeras cu dulce cas,
Pita alba din oras,
Carne fripta piparata
Si gurita cateodata.
44.
Pe cea frumoasa ulita
Plimbla-se o fetita
Cu mani albe sufulcata
Si-ar trebui sarutata -
Batar de-i a popei fata;
Ca-i la vorba asezata,
Ca popa asa i-nvatat,
Ia cartea si mere-n sat.
Eu raman cu fata-n casa
Si ma bagai dupa masa
Si, zau, eu asa ziceam,
Saveto, sufletul meu,
Crede ca de dragul tau
Nu ma pot hodini eu,
Ca imi pare tare rau
Ca nu te pot lua eu.
45.
Hoi, saraca calea mea
Crescut-a iarba pe ea,
Calea mea de la mandra
Crescut-a iarba pe ea.
Pe calea mea de la joc
Poate creste busuioc
Ca eu n-am avut noroc.
Pe calea mea din sezatoare
Poate creste iarba mare
Ca eu pe-acolo n-oi mere;
Pe calea mea de la fete
Poate creste iarba verde
Ca eu nu mai trag nadejde,
Rosmalin verde-n fereastra,
Ada mandrii si le lasa,
Ca i-am lasat dragut o data.
46.
Catu-i tara ungureasca
Nu-i ca fata rumaneasca,
Ca-i cu capul plin de ruje,
Cu obrazul plin de sange,
Cand o vad inima-mi plange.
Ca eu de cand am viata
N-am avut alta dulceata
Numai c-o strangeam in brate,
Rosie si mandra-n fata.
Trecui sara pe ulita,
Mandra sedea la portita
In subtirica polcuta,
Poale albe subtirele
Pe pofta inimii mele.
Si, zo, eu d-asa zicand:
-Hai noi doi sa ne iubim,
Ca noi bine ne lovim
La gene si la sprancene
Ca si doi golumbi la pene.
Stii tu, mandra, ce ti-am spus
Cand eu carte ti-am trimis,
Sa porti haina de colie,
Sa-mi fii draga numai mie,
Dara tu porti pana verde
Sa fii draga cui te vede.
-Ba ieu ba, badita, ba!
De-oi calca cuvantul tau
Sa ma bata Dumnezeu;
De-oi calca porunca ta
Sa ma bata Precesta.
Ca de cand, bade, te-ai dus
Pana verde nu mi-am pus,
De cand, bade, m-ai lasat
Haina alba n-am purtat,
Ci am purtat mohorata
Sa-mi fie lumea urata.
47.
-Poti, tu zice, mandra, zau
Ca nu te-am sarutat eu?
-Ba eu, bade, nu pot zice,
Ca ti-a fost gurita dulce,
Ca eu sedeam pe su poarta
Si-ti dedeam gurita toata.
Marita-te, mandra mea,
Marita-te nu sedea,
Nu trage nadejdea mea.
Ca nadejdea de la mine
Ca si ghiata cea subtire
Ce te dai si nu te tine.
-Ba eu nu m-oi marita
Pana nu te-i insura
Sa vad pe cine-i lua.
De-i lua o albineata,
Deie-i Dumnezeu o greata!
De-i lua una negricioasa,
Deie Dumnezeu sa moara!
De-i lua una barnace,
Sa nu poti trai in pace!
Apoi sa vini tu la mine,
Apoi sa rad eu de tine
Si de mi-i lua pe mine
Sa putem noi trai bine.
48.
Frunza verde tulepan,
Te-am iubit, mandra, de-un an,
Dar acum de patru luni,
Ma porti, mandra, cu minciuni.
Eu amu te-am prins de fata
Strangandu-te altu-n brate;
Nu pot face rautate,
Ca el este a meu frate,
Numa io oleaca te-oi bate.
49.
Frunza verde de colie
Toata ziua sap in vie
Si sara vin la urgie.
Ea imi pune-n blid sa cin
La inima mea-i venin.
Pusei branca la obrazu,
Cinai cu destul necazu
Si apo-mi luai suba
Cu gand sa ma duc la alta.
Si mersei pan' la parlazu,
Gandii cu destul necazu.
Haida, ce o vrea Precesta
Batar sa-mi pierd viata.
Si ma dusei pe carare,
Ma-ntalnii cu mandra-n cale
Ducandu-se la fantana
Cu doua cantuie-n mana
Si, zo, ea d-as azicea:
-Du-te, bade, du-te, draga,
Si te baga din dradina
Si te da dupa turpina
Si mai zabavi tu oleaca
Pan-al meu barbat ca pleaca.
El pe cal ca se suia
Si cu el la camp merea
Si ea-n casa ma chema.
50.
Puiculita cu parinti,
Nu grabi sa te mariti
Ca-s fecior neinsurat,
Nici mustata nu mi-a dat
Si sunt bun de insurat.
Draga mandra puiculita,
Iubita mea porumbita,
Sa te vad in sat la noi
Nu te-as da pe patru boi,
Dar inca la noi acasa
Nu te-as da nici pentru sasa,
Dar inca sa fii a mea
Nici pentru toata lumea.
51.
Frunza verde iarba mare
Haida, mandra-n sezatoare
Sa mancam pogace moale.
-Ba eu, bade, nu m-oi duce
Ca eu m-am mai dus o data
S-am venit toata muscata -
Maica sare sa ma bata
C-un sbicutu de matase
Sa ma-nvete lucru-n casa.
Eu tesui un darabat
Si ma dusei la dragut.
52.
Catu-i tara ungureasca
Nu-i ca fata romaneasca,
Ca-i cu capul plin de ruje.
Cu obrazul plin de sange.
Cand o vad inima-mi plange
Cand o vad cu sanul plin,
M-ajunge dor si suspin,
Si cu parul de matasa
Dorul ei ca ma apasa
Si cu fata rumeoara
Dorul mandrei ma omoara.
Mandra cand se-mpodobeste,
Tot voinicul o iubeste,
and isi pune chit de flori,
Dupa dansa stai sa mori
-Ah, lelita, lelisoara
Tu-ai fost buna domnisoara-
De t-ai face patu-afara,
Eu m-as face-un vant de vara
S-as veni la tine-odata
Sa te vad cum esti culcata,
Cu fata catra parete,
Cu gura fripta de sete;
Eu gura t-as saruta
Inima t-as stampara
Colo-n jos pe langa Tisa
Mandra mea mere destinsa
Prin ierbuta pan-in brau
Tinand murgutul de frau.
Si mandra din grai grai grai:
Busuiocul l-as plivi
Si ma tem c-oi zabovi,
Da l-oi smulge si m-oi duce
Pana dincolo de cruce.
Cine vrea sa ma peteasca
Marga la tata de ma ceara,
Caparintii-mi poruncesc
Cu urat sa nu traiesc;
Ca-s o floare dupa mare,
Cine-mi coata-n fata moare.
Vine-mi zoare de la soare
La oblocu din afara,
De ce sunt cu fata alba?
Eu spusei vorba cu graba
C-am iubit fara de treaba.
-Bade, trandafir subtire,
Vrut-ai sa ma scoti din fire.
Dar badea din grai graiaL
-Eu sunt trandafir frumos
Si din fire nu te-am scos.
Oh! lelita din cel sat,
Ce-ai cerut si nu ti-am dat?
-Cerut-ai faguri de miere
Eu ti-am dat buzele mele
Si-ai cerut o floricea
Eu ti-am dat gurita mea.
Si tu-n loc de multamire
Mai badita trandafire...
Mai badita par sucit,
Sezi la noi dac-ai venit,
Decat vini si iar te duci,
Mai bine te-as vede-n furci.
53.
Crezi tu, mandra, crezi o ba
Ca eu mane te-oi lasa,
Mane de cu dimineata
Nici nu m-oi spala pe fata
Numa cu lacrimi de jale
Colo cand voi fi pe cale.
Lelisoara, lele draga,
Da-mi gurita, gura fraga
Ca nici cerul n-a crapa
Nici cucosii n-or canta,
Pentru-acei te-oi saruta;
Ca, zo, tu de nu mi da-
Ca eu, mandra, te-oi lasa,
Te-oi lasa cu Dumnezeu
S-oi pleca cu dorul meu.
Dor mi-e mie, Doamne, dor
De-a maicutii sanisor,
Dor de mi-e mie de surori
Si de fratii iubitori,
Dar mai dor mi-e de draguta,
De draguta cea albuta
Si tu, Doamne, de-ai imbla,
Lumea de-ai incunjura,
Nu-i ca flacarile crunte
Care dorul te patrunde.
Dar nici dorul de surori.
Nici cel dor de fratiori
Nu-i ca dorul de maicuta
Si ca droul de draguta.
Multe stele sunt pe cer
Eu de dorul mandrii pier.
Mandra-i luna cand rasare
Eu ma-ntrist de dorul mare-
Mult intreb de ceea stea
Mai vede-te-oi, mandra mea-
Ca de cand, mandruta draga,
Ma luai pin lumea larga,
Nici soarele nu se stinge
Sufletul meu tot imi plange,
Nice luna nu rasare,
Pana nu supin cu jele,
Nici zorii ca nu resar
Pana ce suspin de dor.
Maica, maiculita mea,
Or ce zice ceea stea,
Dar eu nu ma voi opri
Pana nu te-oi intalni,
Si eu mandra nu oi sta
Pana nu te-oi saruta.
Ploaie, Doamne, o plaoie mare,
Mult mi-s zilele amare;
Ploaie, Doamne, dintre nori,
Mult mai vars la lacramiori.
Ca eu dintr-aceea sara
Ce-am pasit in alta tara,
Cu jele si suspine
Ma pierdui prin tari straine.
De-atunci, Doamne, nu-mi timneste
Nu-mi timneste nici o veste,
Nici o veste cum traieste,
Mai traieste, infloreste?
Stiu ca ea se vestejeste,
Mandrulita mandrelor,
Draguta dragutelor,
Alba ingereoa mea,
Lele lelisoara mea,
Mult m-apasa jalea ta.
Dar eu mi t-oi da de veste
Pana holdele vor creste.
Stie dragul Dumnezeu,
Ca eu mor de dragul tau.
54.
Frunza verde rosmalin,
Ajunsu-m-o-n dor plin san,
Dorul mare se opreste
Si amndruta ma iubeste
Si pe sanul ei de flori
Varsa sir de lacramiori
Si ma-ndeamna a ma duce
Sa-i sarut gurita dulce.
S-asa-mi vine ca sa sbor
Ca sa spun mandrii de dor
Si sa-i spun sa nu jeelasca,
Nu jeleasca, patimeasca
Ca i-i fata ingereasca.
Ca si eu sunt jalitor
Si de lacrimi varsator
Dupa mandrii ochisori
S-oi ruga pe Dumnezeu
Sa ma duca-n bratul tau,
Nu stiu, lele, ce-a picat
Ca de cand ne-am impacat
Pare-mi ca te-am zauitat.
Nu stiu, tu esti manioasa,
Nu esti insa nici voioasa,
Ca de cand mi te lovi
Boala crudei dragosti,
Nu stiu, mandra, ce-ai gandit,
Doamne, tare-ai batranit.
Lelisoara, draga mea,
Tu ai calcat inima rea.
Dar sa stiu eu, lele scumpa,
N-ar fi floare iubitoare;
Ca eu as imbla sa sbor
De la nor la nor
Si m-as ridica
Tot deasupra ta,
Pana-acolo in stele,
Hai si pan' la tine, lele,
Eu cu tine as trai,
Cu tine m-as si iubi,
Lelisoara, sa nu mori
Tucu-ti albii ochisori.
55.
Hoi saraca prima neagra,
Striga-ma ca sa-ti fiu draga
Da eu draga nu ti-oi fi
Ca nu mi-s dragi feciorii
Barbatul din grai graie,
Mandra, mandra, draga mea,
Ce trecu p-inga fereastra
Ca s-a vazut umbra-n casa?
Da mandra din grai graia:
Badita, lumina mea,
Trage altul cu mana.
...................................
...................................
...................................
...................................
Badita, lumina mea,
Mie-mi vine a canta.
-Canta, muscu-ti gura ta!
-Trandafir de la fereastra,
Eu te rog sa meri acasa
Ca pe sara nu-i de noi.
Nu veni nici mane sara
Ca doarme dusmanu-afara.
Ci vino tu miercuri noapte
Ca dusmanii dorm pe moarte,
Si vino tu mane sara
Ca pe Toma-l man la moara
Dracului mai sa-l omoara,
Si mi-i patul in camara,
De-i pofti l-oi scoate-afara
La cea umbra de camara,
Numa, badisor frumos,
Nu veni pe la fantana
Ca se vede urma-n tina,
Nici mai planga obloc
Ca se vede zarea-n foc
Ci vina panga fereastra
C-oi gandi ca-i mata-n casa
Scobarleste pintre vasa.
Ma maritai tinerica
De varsta cruda si mica
Doamne, ce lacrimi imi pica
C-atat de barbat mi-i frica,
Cum nu-i place vinul bine,
Ca el ori de unde vine
Tot cu gura sta pe mine
Ca in frane sa ma tina,
El nici aci nu ma lasa
Tot cu vorbe ma apasa,
Nu stiu ca el tot ma teme
Ca-l vad ca striga si geme
Si de pin vecini ma cheama,
Ma omoara far' de vreme.
56.
Orb am fost eu la vedere
Cand am fost sa-mi iau muiere,
Ma bucuram la avere
S-am luat fara placere
Luai strigoaia din lume
Sa-mi aduca bani cu sume,
Sa ma fac bogat cu nume,
Socru sta sa ma sugrume.
N-am pranz, n-am cina, n-am pace,
Ziua, noaptea nu-mi da pace,
Ca se lauda-n tot ceasul
Ca mi-a-adus galbeni cu tasul,
Tot cu ei imi scoate nasul.
I-ar placea sa ma munceasca
S-ar voi tot sa porunceasca
Altele sa o slujeasca
Si ea-n pat sa hodineasca.
57.
......................................
......................................
Stiu ca nu esti golumbea,
Nici mierla, nici turturea
C-acelea nu cant-asa
La-o inima ca s-a mea
Ca glasul tau e subtire,
Mi-ai cantat de despartire,
Mai rau nu te-as blastema,
Numai sa-ti pice aripa,
Ca sa nu mai poti sbura,
De ce mi-ai cantat asa.
58.
Pa din sus de berarie
Merg doi frati la catanie
Si unul asa zicea:
-Pune, frate, mana-n sele
Sa cantam una cu jele
Sa ne-auda maicele.
Bata-te focul, campie,
Mare-mi pare si pustie.
Am fost voinic tinerel
Si am dat de mare rau,
Ca doi ani si jumatate
Eu am imblat lumea toata,
Mai bine-as fi murit eu
Sa nu-ajung atata rau.
Uite, doamne, catra mine
Si sara si dimineata
Cum imi petrec tinereata,
Cu amar si cu necaz
Si cu lacrimi pe obraz.
Da dupa lacrimi nu bag seama
Ca le sterg cu iast' naframa,
Ci bag sama pe obraz
Ca ineaca-n mult nacaz.
Doamne sfinte nu ti-i greu
Dupa un voinic ca eu?
Altul moare de batran
Si nu sti raul de ce-i bun,
Da eu sunt voinic tinerel
Si am dat de mare rau.
Nu ti-i tie, maica, jele
De tineretele mele
Ca ineaca-n dor sangele,
Aceasta inima-n mere?
Cum sta pasarea pe spime
Nu sti sta-o-a o-a sbura,
Au in lume duce-s-a.
59.
Maica, maica, draga mea,
Eu ma duc, maica, de-acasa,
Nu plange ci fii voioasa,
Ca de-o fi tara pe pace
Iar inapoi m-oi intoarce
Si de-o fi o rautate
M-oi trage lang-o cetate
S-oi scrie frumoasa carte,
Carte-n patru cornurele
Scrisa cu lacrimi de jele.
Maica, maica, draga mea,
Iesi, maica, la deal la cruce
De vezi neamtul cum ma duce,
Ca si pe-o turma de oi.
Plange-ma, maica, cu dor
Ca m-a strans neamtu-n zabon,
Plange-ma, maica, cu jele,
Ca m-a strans neamtu-n curele
Curele albe de vaca,
Hoi saraci feciori cum pleaca,
Prinde-i ochii-a lacrama
Si inima-a suspina.
Vine-i carte s-o porunca,
Elu-i musai sa se duca,
Lasa frati, lasa surori,
Lasa doriti parinciori
Cu ochii plini de dor.
Las-o alba de nevasta
Tot plangand pe la fereastra.
60.
Eu'ntr-un sat, maica-ntr-altul,
Rau ni mai pica banatul.
Eu'ntr-o tara, maica-ntr-alta,
Rau ni mai pica timneala!
Eu cu dor, maica cu dor,
Doua doruri intr-un loc,
Nu trebe mai mare foc.
Maica, maica, draga mere,
Nu ti-i tie, maica jele
De tineretele mele,
Ca ma-nec in dor si-n jele
Si n-avui hazna de ele,
Ca-mi petrecui tineretea
Alaturea cu viata.
Jele mi-e, maica, de tine,
Da mai jele mi-i de mine,
Ca ma duc in tara strana
Si ma duc unde nu-i bine,
Inde nu cunosc pe nime
S-oi muri in tara strana
Far-o leaca de lumina,
Fara lumina de ceara,
Fara om dintr-a mea tara,
Fara om din satul meu,
Fara lumina de seu.
61.
Pe drumul de Oradie
Trimisu-mi-o badea mie
Cipca neagra sa-l jalesc
Ca-i catana-mparatesc.
Dar cu cipc-asa mi-o scris,
Sa-i cos un rand de camesi
Tot cu fir si cu islogi.
Dar mandra din grai grai:
Sa stiu ca badea-a vini,
P-a seara i le-as croi
Si pe sambata seara
I le-as da badei gata.
62.
Maica, maiculita mea,
Eu cunoscui vremea mea,
Din luzie, din pruncie,
Din a mea copilarie,
Ca n-oi mana oi la stana
Nici n-oi muri moarte buna,
Ci-oi muri in catanie
In bataie la Frantie.
Dar popa cine mi-o fi?
Hornistii si tamburii
In loc de colac de grau
Fi-mi-a sange pana-n brau,
Sange de-a voinicului
Pana-n pieputul calului.
In loc de lumina de ceara
Fi-mi-ar drumul cel de tara
Si in loc de coparseu
Fi-mi-a plumbul din adeu.
Cand adeul slobozea,
Frumosi feciori prapadea,
Altul mintenas murea,
Altul capul ridica
Si din gura cuvanta:
Maica, maiculita mea,
Cand tu, maica, m-ai facut
Sa ma fi luat de-o mana,
Sa ma fi dus la fantana,
Sa ma fi tipat in apa
Apoi eu m-as fi-necata,
Dumnezeu te-ar fi iertata
Ca n-as imbla lumea toata.
Iesi tu maica pan-afara
Si te uita pe scapatat
Ca eu intr-avulo-am plecat
Cu armele imbracat.
De-i vede un norut greu,
Poti sti, maica, ca mi-i greu,
De-i vede nor nasadit
Poti sti, maica, c-am pierit.
Dac-o fi tara pe pace,
Iar napoi m-oi mai intoarce
Si de-a fi o rautate
M-oi trage langa cetate
Si voi scrie frumoasa carte,
Carte-an patru cornulete
Ca sa-ti fie, maica, jele
Pe de laturi cu banaturi
In mijloc para de foc,
Cat de cat sa ma potop
Ca de lume n-am noroc,
La cine-i da-o s-o citeasca,
Lacrimile sa-l porneasca
Pe mine sa ma jeleasca.
63.
Hai, saraci feciori frumosi,
Cum stau ei in lagar scosi
Cu pustile-n piromita
Cu straitele fara de pita;
Cand sfrantugu ne vede
Pe toti ca ne ocolea
Si obsterl cel mare
Comandas de la catane
Tot pe deal ne insira
Si tot doi cu doi punea
Si iar mana langa mana
Tot voinici cu pusca plina
Si, zo, el d-asa zicea:
-Inaltate imparate,
Lasa noi sa ratalim
Ca noi aci toti perim -
Si-mparatul ca zicea:
-Mai tineti catu-ti pute,
Bateti ca n-oi zice ba.
Cand el vorba nu gata
Dintre voinici multi pica,
Pic-un voinic, pica foi,
Pic-un voinic in carere
Si-l vazu o fata mare.
Pe fata mila o lovea
Si la catana mergea
Si lumina aprindea;
Capitanul c-o vide,
Sabia afar-o scotea
Si la fata ca merea
Si, zo, el asa zicea:
-Stinge-ti, fata, lumina,
Ca la catana i-i data
El sa sada nengropata
Pana bataia se gata,
Fara coparseu facut,
Numa-n paie-nvaluit,
Fara lumina de ceara,
Fara om dintr-a lui tara.
Cand bataia se gata
Pe catane ca-i strangea,
Tot in paie-nvaluiti
Si de cicoare toti scobiti
Si cu var fi presara.
Sa nu se-mputa lumea.
64.
Frunza verde de lemn scris
Prunc tanar rau am ajuns;
Cati oameni la noi in sat
Tot la mine s-or uitat,
Or stat sa se sfatuiasca
Pe mine sa ma desparteasca
De parinti si de-a mea casa.
Ei bine s-or sfatuit,
Pe mine m-or despartit
Ca si ceriul de pamant,
Si tare m-or departat
De parinti si de-al meu sat.
Cand pe mine ca m-or tuns
Uni or ras si alti or plans-
Altii ziceau ca mi-s bat.
Da eu, doamne, n-am fost bat,
Ci numa-am fost suparat
Ca-n grea slujba am jurat,
In steagu-mparatului
Asemenea capului.
-Capitane-mparatesc,
Lasa-ma sa vorovaesc
Si niste cuvinte bune
La parinti sa le pot spune,
Sa nu ma z'uite pe mine
Ca ma-nstrainez in lume
Ziua buna mi-am luat
De la gradinita cu nuci,
De la parintii mei dulci,
De la gradina cu fagi,
De la iubitii mei frati;
De la gradina cu flori
Si de l-a mele surori.
De la un fir de tamuita,
De la fete feciorite,
C-am avut si io-o draguta
Si-o chemat-o Mariuta
Si la ochi cam negricioasa,
Cine-o iubi-o sa moara!
Cine-o vrea sa o sarute
Dumnezeu sa nu-i ajute!
Si cine-o vrea sa o ieie,
Dumnezeu sa nu i-o deie.
65.
Cand maica ca m-o-mbaiat
C-un picior m-o leganat
Cu gura m-o blastamat.
Alule, puiutule
Da numa mai supara
Ca eu rau te-oi blastama,
Sa imbli tu tarile
Tarile strainele.
Cand in tara am imblat
Nici un bine n-am aflat,
Cand doream pe-ai mei parinti
Plangeam cu lacrimi fierbinti
Cand doream dup-a mea tara
Plangeam cu inim-amara.
Cand din tara c-am venit
Nici un bine n-am gasit.
Oh, amar inimei mele,
Ma gandii unde m-oi duce
Si ma dusei la o matusa,
Si ma dusei la fereastra,
Nu ma lasa nici in casa.
Ma scoase pe poart-afara,
Da eu rau ma suparai,
Cu glas mare ca strigai:
Oh, maica mea cea iubita!
Unde esti acum perita,
Unde-i glasul cel frumos,
Sufletul cel credincios?
66.
Panga casa maicei trece
Parauas cu apa rece.
Maica iese sa se spele,
Dede ca-s lacrimi de-a mele.
Eu din grai asa graii:
-Nu fii, maica, suparata
Ca mie-asa mi-a fost data
Sa port pusca inarmata -
Nu fii, maica, nacajita
C-asa mi-a fost randuita,
Sa port pusca flantuita,
Pusca-i grea, borneu-i greu,
Toate-s pe umarul meu,
Tu, maica, m-ai blastamat
Vinerea pe nespalat
Sa n-am eu noroc in sat,
Nici in sat, nici in vecini
Numai tat in tari straini;
Ca sed in casa de zid
Sa manc prefont tot plangand;
Prefont acru nesarat
Su picioare framantat
Si cu fontul masurat.
Tipai zabon de postav,
Luai patruntas cu prav,
Tipai zabonas cu bumbi,
Laui patruntas cu plumbi:
Patruntasu mi-i nanasu
Si borneu taica-meu
Si pusca mi-i sora dulce
Bainetul frate de cruce.
67.
Vai saraca strainatate,
Rau mi-a fost, fara dreptate,
Incunjurai tarile toate
Nici de-un bine n-avui parte.
Multe tari am ocolit,
Odihna n-am dobandit.
Asa-mi vine uneori
Sa ma duc la munti cu flori,
Sa ma jeluiesc cu dor,
Sa-mi vina ceasul sa mor.
Asa-mi vine cateodata
Sa ma duc in muti cu peatrqa
Sa-mi privesc in lumea toata
Da d-acum-am si venit
La acesta loc perit.
68.
De la Dunare pe vale
Merg trei sute de catane
Cu un capitan calare
Si grai cata dubas
Sa bata-n dinarari-mars.
Striga-mi, doamne, cine-mi striga
Strig-un capitan din carte:
-Iesiti feciori din cetate
Si va puneti trei cu trei
Si tot mana langa mana,
Voinicas cu pusca plina,
Si voi haidati fara frica,
Nu catati ca doi, trei pica
Da unul din companie
Toata noaptea nu s-alina,
Ci tot scrie la hartie
Sai trimite la Frantie.
Da Frantia-i manioasa,
Ei prinde cartea de loc
Si o tipa cata foc,
Ca-i fecior fara noroc.
Maica, maica, draga mea,
Colo sus s-o scapatat
C-acolo-i steagul plecat
Si badea pe drum picat,
Cu pistolul la picioare,
Cu sabia panga foale.
Nu stiu, maica, nu stiu, draga,
Nu stiu somnul l-a lovit
O pusca l-o prapadit
Ca-napoi n-o mai vinit
Sa beu apa din isvor
Ca sa-mi treaca de-a lui dor
Sa beu apa din fantana,
Nu-mi trece de-amu o luna
........................................
........................................
Grai frate catre frate,
Hoi, si frate, dragul meu,
Daca-i vede ca ti-i greu,
Tu te trage la fantana
Ca-i muri far' de lumina;
Fara lumina de sau,
Fara om din satul tau;
Fara lumina de ceara
Fara om dintr-a mea tara.
Nici nu-i sapa, nici arseu,
Nici scanduri de coparseu,
Nici nu-i sapa, nici lopata,
Nice-i om sa-ti faca groapa,
Coparseul mi-i de brazi,
Da nu-i panza pe obraz.
69.
Din Sibii pana-n Abrud
Murgul apa n-a baut;
Iarba verde n-a pascut -
Insa de-o fi si pascut,
A pascut iarba uscata
Si n-o baut apa de balta
Cu jele amestecata.
Frunza verde doi bujori,
Are maica doi feciori,
Veni carte si porunca
Din doi unul sa se duca
Pe drumul Aradului
Catana-mparatului.
Cand era la 'meazazat
Fu-n cetate la Arad,
Dar cand fu in vremea cinei
Fu-n marginea Dunarii,
Iar in vremea pranzului
Fu-n gradinita turcului.
Mandra, mandra, draga mea,
Ajunga-te jalea mea.
Din Mures pana la tau
Ard doua lumini de sau
Si n-are cine le stinge
Fara mandra mea cand plange.
Ada-mi, Doamne, timpu-odata
Sa-mi vad tara mea bogata.
Cei campi si munti inverziti
Dulci surori si frati iubiti.
70.
Nici asa, maica, nu-i bine,
Sa imblu din zi in noapte
Tot cu borneul pe spate
Nici asa, Doamne, nu-i bine
Sa imblu din tara-n tara
Cu prefonul susuoara,
Si sa imblu din sat in sat
Cu prefonul cel uscat.
Pusca si curelele
Oboara-mi umerele,
Bata-te, -mparate, bata
Cea jale-a feciorilor,
Lacrimile maicelor.
71.
Vai saraca catana,
Cand aude porunca
Lasa lingura pe blid
Si sa ia pe drum plangand.
Si-a lasa plugu-n ogor
Si cu ochii plini de dor,
Si lasa nevasta grea
Vine vremea s-o face,
Si pruncul imbla pe vatra
Nu stie cine i-i tata,
Toata cas-o lacrameaza
Si pe tata-sau-l pofteaza.
Jele-i, Doamne, cui-i jele,
Jele-i, Doamne, maicei mele
Ca m-or crescut asa mare,
Hazna de mine nu are,
Da mai jele-i lui Dumnezeu
Dupa un voinic ca eu.
Mult ma mr, maica, de tine
De ce m-ai facut pe mine,
Ca nu m-ai facut nici d-un bine
Numai de-a imbla pe lume.
Cand vine dumineca,
Ca tu, maica, ca-i vide
Voinicas de sama mea
Si ti-a arde inima
S-a arde cu flacaraie
De-i gandi ca-s in bataie,
Pasare, pasare vie,
Si tu-mi poti fi marturie
Ca imblu tara pustie.
Pasare din tara mea,
Spune catre maica-mea
Sa nu-mi poarte hainele,
Nice ea sa nu le vanda,
Numai ea sa le aprinda
Colo-n celea trei hotara
Sa le deie foc si para,
Ca io-s in lume si-n tara.
72.
Draga mea cea primavara,
Tu esti dulce si amara.
Cand primavara soseste,
Catana la drum porneste,
Din bogatia ce-o are
Ia borneul pe spinare
Si pleaca la drumul mare
Drumu-i lung si flesterat.
El pleaca tot amarat.
Unde sta si hodineste
Ia lula si duhaneste
Si camesa o carpeste
Si curele farbaleste
Si tot la mandra gandeste
Si din grai asa graieste:
-Mandra, mandra, draga mea,
Mult ma mir, mandra, de tine
Ce pamant negru te tine
De nu vini sa vezi de mine!
-Tine-ma pamant uscat
Ca socot ca m-ai lasat.
-De te-oi fi lasat de bine
Sa n-ajung ziua de mane,
De te-oi fi lasata eu,
Topasca-ma Dumnezeu
Ca pe saul de berbece
Cand il pui in apa rece;
Da de m-ei fi lasata tu,
Topasca-te Dumnezeu,
Ca pe saul cel de oaie
Cand il puni vara-n tigaie
Si-i dai foc cu flacaraie.
73.
O data-n vremea trecuta
Petreceam cu voie multa,
Ma-schimbam foarte frumos
Ca un tanar veselos.
Oh, al meu prea dulce trai,
Cum de tine ma scapai,
Ca de cand m-am insurat,
In grea boala m-am bagat,
In boala grea, vie foarte
Si n-oi scapa pan' la moarte.
Stie sigur Dumnezeu
Gandul si necazul meu,
Ca copiii m-or implut,
Lucru scarnav si urat.
Unul zice ca mi-s gol,
Mi-i rusine sa ma scol -
Unul bine nu adorme
Altul zice ca: mi-i foame,
Unul zice ca: si eu
Altul zice: da-mi sa beu,
Cand ii vad pe toti in vatra,
Inima in mine-i moarta,
Paru-n cap mi se ridica,
Ma cutremur si de frica.
N-am ce trage nici acasa
Ca n-am nevasta frumoasa,
Strang in brata-o mohandeata
Si sarut un sloi de ghiata.
Cand imbla cu capul gol
Fug vacile prin ocol,
Viteii sbiara de mor
Ca gandesc ca-i boala lor.
74.
Mandra, mandrulita mea,
Ca tu esti viata mea,
O lungesti si o-ndulcesti
S-o mangai si-o fericesti.
Uite drept la mine-n fata
Si ma imple de dulceata,
Ca de dorul ei mai mor
Si nu pot, Doamne, sa sbor
Ca eu de-as putea sbura,
Pan' la Sfanta Vinerea,
Eu m-a ruga de mi-ar da
Inimioara ta.
Ostenit-am ostenit
Foarte tare m-am trudit
Pana ce te-am dobandit,
Ca acuma norocul
Vrea sa-si coate locul.
Mandra, mandrulita mea,
Ca tu esti viata mea,
Sa traim, sa ne iubim
Si sa ne veselim.
Frunzuta verde de nuc,
Vine vremea sa ma duc
Sa ma duc de-aici cu dor
Ca si luna pe su nor,
Sa ma duc de-aici cu jele
Ca si luna pintre stele;
Sa ma duc, sa nu ajung
Dorul mandrei sa ma plang,
Ca dorul de m-a ajunge
N-oi mai inceta a plange,
Oi plange si m-oi vaita
De muntii s-or legana,
Pasarile s-or mira
Si la mine-or alerga,
Cu jele m-or intreba:
-Ce plangi tu asa duios,
Voinicasul cel frumos,
Doara mandra te-a lasat
Sau nu esti gata de-nsurat.
Eu i-as raspunde plangand
Din inima suspinand:
-Mandra mea m-au inselat,
De pe mine m-au lasat.
75.
Frunza verde de piperiu
Noi am fost cinstiti boieri,
Ne- batut un barbieriu,
Cu cureaua briciului,
Tot de-a lungul trupului,
Ni-a dat una, ni-a dat doua,
Ni-a dat patruzeci si noua,
Pan' ce-au plesnit pielea-n doua.
Ne-am judecat la divan,
Judecata tine-un an
Si in punga n-am un ban.
Ce folos de cusma lunga,
Daca nu-s parale-n punga,
Mai bine mai rotungioara
Si parale gramagioara.
76.
Frunza verde salcioara
Mariuca, Marioara,
Cu rochita rosioara
Cu polcuta foc si para
Frunza verde fir de linte,
Mariuca far' de minte
Zi mani-ta sa te marite.
-Ba-nsoara-te dumneata
Sa vad ce poama-i lua;
De-i lua una ca mine
Dumnezeu sa-ti deie bine,
De-i lua una mai frumoasa
Dumnezeu sa-ti faca casa
De-i lua una balaioara,
Dumnezeu sa ti-o omoara.
Manuscrisul 2284
Aceasta pagina a fost accesata de 5086 ori.
