Manuscrisul 2285

Manuscrisul 2285

de Mihai Eminescu


2.
Frunza verde de colie
Mi-am pus flori in palarie;
Mi-am pus flori si carujele
Sa jelesc pe mandra mere.

3.
Frunza verde de sacara
Iesi tu, mandra, pan-afara
Sa auzi mandra cucu
Ca eu acum ma ducu
Pe-un drumut cu iarba verde.
Mandra mea nu ma mai vede.

4.
Ajunga-te, mandr, -ajunga,
Ajunga-te-un dor si-o jele
Sa te iei pe urma mere.
Tot plangand si suspinandu
Si de drumar intrebandu
Si, zau, tu d-asa zicand:
Mai badita si mai frate,
N-ati vazut voi pe-al meu bade
Ducandu-se la cetate?
C-am avut on bade drag
Si catana l-au luat
De mine i-o-ndepartat,
Ca l-o dus in tara strana
Si l-o ds sa nu mai vina.
Da eu rog pe Dumnezau
Sa vina badita mieu
Ca-i om bun si nu-i om rau.

5.
Cate stele, sunt pe ceri
Pan' la ziua toate pier,
Numa luna si o stea
Asteapta durerea mea.

6.
Frunza verde iac-aci
Duce-m-oi si n-oi veni
Sa vad cine m-o jeli.
Duce-m-oi si m-oi intoarce
Sa vad pe mandra ce-a face
Face-o bine mandra mea,
Ca altul s-o capata,
Numai eu nu m-oi pute
Ca ma duc din tara mea;
Si de mine ca-i mai rau
Ca ma duc din satul meu.
Eu ma duc, mandra ramane
Si tot plange dupa mine,
Dar n-are dupa ce plange,
Ca destul oi plange eu
Dac-oi vide ca mi-i rau.
Mandro, mandro, draga mea,
Daca tu te-ai marita
Dupa mine n-astepta.
Numa fa-mi si mie-o carticea
Si-o trimite-o la mine
Si-aculo asa scrie:
Ramani, bade, sanatos
Ca ieu bade ma maritu,
Dupa tine nu asteptu,
Ca destul am asteptat
Iac-on an si jumatate;
Si eu bade-as astepta
Numa ma tem de asta;
Ca tu pe-aculo-i pieri
Si eu bade-oi batrani
Si junii ca m-or uri.
Numa fii tu, bade, sanatos,
Ca si tu daca-i veni
Alta mandra ti-i gasi
Eu badita n-am ce face
Daca nu-i tara pe pace.
Cand tara s-o-mpaciui,
Tu acasa ca-i veni
Si ieu iara te-oi iubi.

7.
Mandra, mandra, draga mea,
Cand trec p-inga casa ta,
Plange-mi ochiul de-a stanga,
Cand trec mandra p-inga voi,
Plangu-mi ochii d-amandoi.

8.
Pentru mandra care-mi place
Cinci zile la domni as face,
Pentru cei ce mi-i urata
Fac una si-mi pare multa.
Pentru mandra mea cei fata
Durmi-o-as noaptea pe vatra
Cu capu pe-o caramida,
Las-o dracului dobanda...

9.
Vecine, draga vecine
Nu lasa
Nevasta ta
Sa spele camasi la vale
Ca-i prea alba la picioare;
Caci cindu-i vad piciorul gol,
Stau in loc sa ma omor.

10.
Pe ulita cei domneasca
Este-o alba de nevasta,
Vrea birau s-o iubeasca.
Da o iubi el pa dracu
Ca l-o intrecut altu.

11.
Auzit-am, auzit
Dintr-o alba albioara
Ca m-or scris domnii catana
Eu m-as ruga florilor
Sa se roaje domnilor
Sa ma lese pan' la toamna
C-am o mandra ca si-o doamna
La fata ca si-o icoana,
Cine-i coata-n farta moare,
Ca-i la ochi cam negrioara.

12.
Fire-ai lume, n-ai mai fi.
Daca nu putui trai,
Ca cu cine-as fi trait
De mine s-a despartit
Si tare s-o departatu
Si pe mine m-o lasatu.
M-au lasat cu voie rea
Ca'sa gandesc tot la ea.
Frunza verde dupa rat,
N-au fost ceas blagoslovit
Cand noi, mandra, ne-am iubit.
Blastamat a fost si locu
Unde ne-am capatat jocu.
Frunza verde de bujor,
Mai bine ar fi sa mor,
Sa nu traiesc cu mult dor,
Daca tu te-ai indurat
De pe mine m-ai lasat.

13.
Frunza verde lemn uscat
S-a dus Iancu la vanat
Sa vaneze-o caprioara,
Caprioara rosioara,
Si pe la bot galbioara,
Caprioara n-a vanat,
Iancu singur s-a-mpuscat.
Bucura-te, manastire,
Ca Iancu vine la tine,
Nu vine sa fericeasca,
Ci vine sa putrezeasca
Cresteti, flori, si-mbobociti
Ca mie nu-mi trebuiti,
Cresteti, flori, mari cat gardul
Ca eu mi-am trait veleatul.

14.
Cucule de pe padure,
Du-te la maica de spune
C-unde m-a dat nu mi-i bine.
Patul mi-i de maracine
Si cuptiorul de ciuline.
Si m-as duce, zau m-as duce
Da mi-i cale-n cruce
Si nici c-o sa pot strabate
De strainatate.
De copacii ce cazuti,
De voinici statuti
Si de tufele stufoase,
De fete frumoase.

15.
Fecioras de greaca mare
Frumoasa duduca are
Si au scos-o de vanzare
Negustori o neguta,
Turcii banii numara,
Ea din gura-asa zicea:
Sa n-ajunga parintii
Sa-si mai vanda copiii,
Sa priveasca tot crestinul
Pe-a cui mana-si da copilul
Ca eu am fost la parinti
Ca si luna printre sfinti
Si le-am fost de mangaiere
Ca si luna printre stele.

16.
Frunza verde frunza bradului,
Iancu a Petrarului
Cu fata Olteanului
In codrii Albeanului
Isi fac sama banilor
La tulpina brazilor,
Tot galbeni si irmilici
Si petaci tot cate cinci,
Care-i beau, draga, pe-aici.
-Bea, Iancule, da nu prea
Ca potira-i ici-colea.
-Taci, draga, si nu mai spune
Caq or da ei peste mine.
-Nu stiu frunza-mi prastaieste
Sau potira nabaraste.
-Las' sa vina hatu-i in lege,
Cum or veni, asa or trece
Las' sa vina hatu-i in cruce,
Cum or veni, asa s-or duce
Cine trece luncile?
Petrarul cu slugile.
Cine-mi trece si o lunca?
Petrarul numai c-o sluga.
Cine trece lunca mea?
Iancu Petraru calare
Cu trei randuri de pistoale,
Cu carabina la spinare,
Cu cealmaua denspre soare
De nime frica nu are.





Manuscrisul 2285


Aceasta pagina a fost accesata de 1179 ori.
{literal} {/literal}