Revista Fantana blanduziei

Revista Fantana blanduziei

de Mihai Eminescu


338.
Nu m-as plange in tto veacul,
Nu mi-e jalea, nici neplacul,
Aibe fata chiar ca dracul
Nu mi-ar fi urat saracul,
Ci in lume mi-este focul
De imi blestem nenorocul
Pana cand nu-l tine locul;
Cand se ia de bautura
Tine-te, saraca gura!
Vadra e a lui masura,
Tot scurgand mereu la oale,
Nu mai are straie, toale.
A ramas cu vine goale
Si cu zeghea fara poale,
Nici nu vine ca tot beatul,
Ci cu chiot ca turbatul,
Canii-l petrec cu latratul,
Iese-n gura lui tot satul.

339.
Albo, Albo, de la munte,
Ce-ai pus fesciorul pe frunte
Ca ti-au iesit vorbe multe?
Las' sa-mi iasa ca nu-mi pasa,
Ca nu e badea acasa.
Ci e dus badea la coasa,
Sa-mi coseasca fan cu roua,
Franger-i-s-ar coasa-n doua,
Sa-mi vie la alta noua,
Sa-mi coaseasca fan, costrele,
Face-i-s-ar bunatele,
Sa vie-n bratele mele.

340.
Dragostele tinerele,
Nu se fac din miere ele,
Ci din brate fragezele
Si din buze subtirele...
O, frumos era facuta
Ca prin inel petrecuta,
Nici prea cruda, nici trecuta,
Tocmai cum e mai placuta;
Avea ochi ca niste stele
Si sprancene subtirele...
La gat sirag de margele
Desi erau putintele
Dar ii sta bine cu ele.

341.
Este bine, nu e bine
Sa iubesti de langa tine,
Ca te vede orisicine
Si te face de rusine.


342.
Nevasta care iubeste
Spala noaptea si carpeste
Si ziua se primeneste;
Da din hora nu lipseste.
Sare ca o caprioara,
Da din mani de parca sboara
Ca o pasare usoara,
Salta, pasurile indeasa
Ca o maiastra aleasa.
Plang copiii, ei nu-i pasa
Nici de casa, nici de masa,
Iar barbatul ei, saracul,
Tot pe drumuri in tot vacul,
Aici la moara cu sacul
S-aici cu carul la dracul.

343.
Vai de doi ce se iubesc
Si-ntre ei nu indraznesc;
Umbla uimiti si nu s-aseaza,
Tot doresc ca sa se vaza.

344.
Luna tu luminatoare,
Stelelor stralucitoare,
Luminati mai cu tarie
Scumpa mea calatorie.
Dati lumina infocata
Prin cararea intunecata,
Sa vaz drumul a ma duce
La iubita mea cea dulce,
Care trista si desteapta
Cu dor mare ma asteapta.

345.
La bordei cu crucea-nalta,
La Stancuta sprancenata,
Joaca hora incheiata,
Curge lumea fermecata,
Cine trece se opreste,
Cum o vede nebuneste,
Cine vrea de-a calare
Cheltuieste tot ce are,
Pleaca cu seaua-n spinare.

346.
Bordei, bordei, bordei
Cu martaceii de tei,
S-a-ncuibat dragostea-n ei.

347.
Aolio, frate raznet,
Ce ne treci ca un drumet?
Ce ne treci si nu cutezi
Ca sa vii sa ne mai vezi?
Ori ne stii morti intre vii
Pe la noi de-nu mai vii?
Ori ceva te-am amarat.
Intr-atat de ne-ai urat?
Cu ce rau te-am suparat
Atat de te-ai maniat?
Ce te-au facut sa ne uiti,
La noi sa nu te mai uiti?
Ce te-a tras sa te raznesti
Ca sa nu ne mai iubesti?
Vina, vino-ncai acum.
Te mai abate din drum,
Ca de cand mi te-ai raznit
Si la noi n-ai mai venit,
Potecile iti privesc
Si urmele-ti jelesc
Ca pe unde tu calcai
Cand veneai si cand plecai,
Eu mereu le maturam,
Si cu flori le presaram,
Iar acum de cand nu vii,
Au crescut tot balarii.
Ca de cand ne-ai parasit,
Bucuria mi-a lipsit.

348.
Daca vede ca ti-e draga,
Nici in seama nu te baga,
Pe la altii capu-si pleaca
Inchinare sa le faca,
Iar pe langa tine trece
Iute si cu sange rece.





Revista Fantana blanduziei


Aceasta pagina a fost accesata de 1108 ori.
{literal} {/literal}