A frumusetii tale forme ...

A frumusetii tale forme ...

de Mihai Eminescu

A frumusetii tale forme ca un sculptor cand le pipai
Toata viata mea trecuta, toata fiinta mea o clipa-i,
Am uitat de toate, toate, si nimic nu-mi vine-n minte;
Decat sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde rosia ta fata,
Rasuflarea ta e-n stare chiar la morti sa dea viata,
Mana ta, dulcea ta mana, ce o simti atat de mult,
Inima-ti, a carei tremur, a carei batai ascult;
Tu intreaga, cand, rapita de al tau adanc amor,
Te-alipesti de pieptu-mi, scumpa, ca copii de mama lor,
Cu-acea mandra, agatata si salbateca stransoare
Cand ca iedera tu tremuri ce stejaru-l inconjoara…
Tu nu vezi? Nu-ti aflu nume, un cuvant in lumea-ntreaga
Sa-ti pot spune inc-o data, suflet! cat imi esti de draga,
Cat de draga-mi esti… Nu intreba ce imi mai bate
O! viata mea trecuta parc-a fost o ciuntitura!
si ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ti gura,
Cand te mladii, cand te bucuri si cand razi ca visul clar
Urmaresc orice miscare cu un ochi adanc, avar,
Gandul meu sa se-ncreteasca pe-ncretirea hainei tale,
Sa ramaie-n a mea minte-adanc sapate, ca-n tipar
si sa imple cu icoane cartea vietii-mi de amar.
Mult am mai gandit odata si nimic nu mai gandesc,
Nu gandesc decat la tine, decat ca eu te iubesc
si nici asta chiar, nici asta nu pot zice ca e gand,
Este insasi a mea viata azvarlita pe pamant.
Caci iubirea mea si viata-mi nu sunt lucruri osebite,
Ci ca sangele cu pieptul astfel ele-s infratite:
Fara sange nu-i viata, far- de-amorul tau nu-s eu ­
si o clipa fara tine chiar de mine imi e greu,
Nu ma vreau pe mine insumi, nu vreau lume ­ toate-s pleava,
De nu esti, lumina lunei s-a-nnegrit si e bolnava,
Esti al vieti-mi, al vederii, al auzului meu nerv,
si venin e a ta lipsa, sa m-omor de ea ma serv;
De-mi urasc suflarea-n mine, de doresc ca tot sa piara,
De doresc sa mor un secol atunci fug de tine-o oara.
Ah! ce e in tine, care-i taina mandri-ti tinereti,
Cum de ai in al tau suflet ca o suta de vieti,
Cum de tu sa fii aceea ce-al meu cap in mana-l porti?
De-as muri inviu sub ochii-ti dintr-o suta de morti,
Sarutarea gurii tale e ca fagurul de miere,
Cu cat gura mea se-nfrupta cu atat mai mult o cere,
Traiesc lenes ca o planta si acum mintea mea parca
De veninoasa betie a gandirii se intarca.




A frumusetii tale forme ...


Aceasta pagina a fost accesata de 4876 ori.
{literal} {/literal}