Aducand cantari multime
de Mihai Eminescu
Aducand cantari multime
si mai bune si mai rele,
Ma intreb cu indoiala
Cine cauta la ele?
Cata cei ce noaptea, ziua
isi muncesc sarmana minte
Plebea multe stiutoare
Pentru pane, pentru linte?
Sau cei ce pazesc cantarul
A dreptatii, draga Doamne,
Ce la domni saruta mana
s-altceva inca la doamne?
Sau acei care-si pun osul
Carul statului de-l misca?
Ah, prea stii mai dinainte
Tot ce-i doare si ce-i pisca.
Eu nu pot sa le dau lefuri,
Nici onori, nici pensiune.
Nu-s in stare nici sa judec
Merite pentru natiune.
Toti acei ce-n asta lume
Vor ceva... ma lese-n pace,
Eu nu voi nimic, nimica,
Decat pace, pace, pace.
si de-or trece pe-aste siruri
Ochii cei cuminti de fata
Sau a junelui privire
De visare ingrecata,
De vor trece intr-o viata
Doruri multe-ndefinite:
Or privi sub flori albastre
Aste pagine citite
si dureri scanteietoare
si tablouri infocate
Vor patrunde tremurande
Aste suflete curate.
Da, la voi se-ndreapta cartea-mi,
La voi inimi cu arepe.
Ah! lasati ca sa va duca
Pe-alta lume-n doua clipe.
Aducand cantari multime
Aceasta pagina a fost accesata de 6509 ori.
