Alt cantec al streinatatii

Alt cantec al streinatatii

de Mihai Eminescu


Jalnica streinatate,
Mult esti fara direptate,
Ocolii tarile toate
Si de bine n-avui parte,
Ca de mic am pribegit
Tot cu streini am trait
Si odihna n-am avut...
Vine-mi dorul uneori
Sa ma sui la munti cu flori,
Sa ma jeluiesc in hori,
Sa-mi mai treaca de fiori,
Vine-mi dorul cateodata
Sa ma sui la munti cu piatra,
Sa-mi fac ochii ca o roata,
Sa ma uit la lumea toata
Pe unde-am imblat odata,
Cand eram la al meu tata.
Ma uitam spre rasarit,
Iar in jos catre asfintit,
Vazand eu lumea si tara
Cum stam pe munti ca si cioara,
Iar marea si Dunarea,
Pe deasupra negura,
Iara eu strein fiind
Pe nimene cunoscand
Ma rugai lui Dumnezeu
Sa-mi arate drumul meu.
Vino, draga turturea
De-mi arata calea mea
Sa pot trece Dunarea
Sa vaz, draga, tara mea,
De-ar trai maiduta mea
Sau vreo draga sora mea.
Ia-mi, Doamne, sufletul meu
Si mi-l baga-n sanul tau,
Ca sa scap de rautate
Si de grea streinatate
Si de-acum pan-in vecie
Mila Domnului sa fie.





Alt cantec al streinatatii


Aceasta pagina a fost accesata de 1119 ori.
{literal} {/literal}