Autocaracterizare in versuri
de Mihai Eminescu
Mai lasati-ma si-n pace cu-adevar si poezie,
Cine-mi da pe ele ceva? In durerea mea cea cruda,
Daca inima-mi svicneste, daca fruntea imi asuda,
Cine esterge-a ei sudoare, cine ochii mi-i mingiie?
Surtucul mai mult urzala este decit batatura,
Nu vedeti ce ros pe amrgini, ce fudul mai e la coate?
Vintul chiar ride in urma-mi, cind ma priveste la spate.
Oamenii? cu ironie la vedere-mi casca gura.
Ciubotele? nime-n lume sa nu stie ca-s poet,
Dupa mindrele calciie, el pe loc mi-nseamna teapa,
Da! cilciiele ca ele - dar prin gauri intra apa,
Talpile-si arata dintii - casca, dupa meremet.
...
De-as putea dormi - dar frigul nici sa dorm n-o sa ma lase,
De-as putea visa, dar gerul genele mi le ingheata
Si-mi paienjeneste ochii. - Ah, dornta mea-i o rata
Fripta... cu curechiu ... ba fara ... Ce idee geniala!
Si mi-i somn, mi-i frig, mi-i sete ... Ce se cuget la amoruri!
Ce femeie-ar vrea sa-parta saracia mea lipita-
Soarta ce in Romania la poeti li-i pregatita!...
Autocaracterizare in versuri
Aceasta pagina a fost accesata de 5551 ori.
