Aveam o muza

Aveam o muza

de Mihai Eminescu

Aveam o muza, ea era frumoasa,
Cum numa-n vis o data-n viata ta
Poti ca sa vezi icoana radioasa,
in strai de-argint a unui elf de nea!
Par blond deschis, de aur si matasa,
Grumazii albi si umeri coperea,
Un strai de-argint strans de-un colan auros
Strangea mijlocul ei cel mladios!

si talia-i ca-n marmura sapata
Stralucea alba-n transparentul strai,
Sani dulci si albi ca neaua cea curata,
Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;
Abia se tine haina cea bogata
Prinsa usor cu un colan de pai,
Astfel adesea ma gasea veghind
Nori strabatea o umbra de argint.

Crinul luminei stralucea in mana
Reflectand dulce mandrul ei obraz,
Razele dulci loveau fata-i senina,
Rotunzii umeri si-albul ei grumaz;
Parul lucea ca auru-n lumina,
Straiul cadea de pe-umeri de atlaz,
Ochi mari albastri-n gene lungi de aur
si fruntea-i alba-ntunecata-n laur!



O data-n viata-i muritorul vede
in visul sau un chip asa d-ales!
Eu... fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades,
Venea-n singuratatea mea pe indelete,
Rataceam mana-n paru-i blond si des,
De pe-umeri haina-i luneca usor
Vedeai rotundul brat pan-subsuori.

Parea c-asteapta de a fi cuprinsa,
De-a-si simti inima batand cu dor,
Ca buza ei de-a mea sa fie-atinsa,
Ca graiul ei sa tremure usor,
Sa vad privirea vesela si plansa,
Sa aud glasu-ntunecat de-amor
si la ureche dulce sa-i repet
Cantul, ce-n gandul meu se misca-ncet.

O, imi sopteste numa-n dulci cuvinte
Neintelese, pline de-nteles,
O, imi surazi cu gura ta fierbinte,
Tu, inger bland cu ochii plini d-eres,
Caci al tau zambet imi aduce-aminte
C-un inger esti ce fu din cer trimes,
Ca sa mangai junia mea bogata
Cu-a ta zambire dulce si curata.

S-apropia, in aer suspendata,
si bratul ei grumazu-mi cuprindea,
Priveam in sus la fata-i luminata,
La gura-i mica care suradea
Din ochi albastri raza-ntunecata,
Plina de-amor in ochiul meu cadea,
Talia ei subtire-n colan stransa
Tremura scump de bratul meu cuprinsa.

Ea a murit. Am ingropat-o-n zare.
Sufletul ei de lume este plans.
Am sfarmat arfa si a mea cantare
S-a inasprit, s-a adancit s-a stins.
imi plac a noptii turburate oare,
imi place de dureri sa fiu invins;
O, de-as orbi, de-as amuti odata,
Ca-n lume nu vad lumea cautata!



Eu nu vad muntii inecati de nouri,
De care gandu-mi vultur s-acata;
N-aud a marii inmiite-ecouri,
Ce-n glasul meu maret s-amesteca;
in codri-antici n-aud muget de bouri,
Trezind zilele vechi in mintea mea,
Codrul din munti, raul din vale-mi tace
De ce nu pot in praf a ma preface!


Aveam o muza


Aceasta pagina a fost accesata de 2139 ori.
{literal} {/literal}