Calin Nebunul

Calin Nebunul

de Mihai Eminescu

Fost-a imparat odata si trei fete el avea Cat puteai privi la soare, da la ele ca mai ba. Una decat alta este mai frumoasa de poveste, Dar din ele - acuma doua mai era cum mai era, Nu ca doar ai pute spune cum ca - a fost asa s-asa, Nici o vorba de poveste, cer cu stele presarat Nu ajung la frumuseta astor fete de-mparat. Dar desi nu-ti poti da vorba despre ele cu cuvantul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gandul, Dar de cea mai mijlocie nici un gand sa n-o masoare, E o floare de pe mare, cine-i cata-n fata moare. Multi feciori de imparati, de razboinici laudati Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Sa-mpodoabe c-o icoana viata lor cea nazdravana, Da-mparatul nici gandeste sa li dee - asa comoara, Ale casei lui mai mandre si mai trainice odoara. Da-ntr-o sara-n drum de tara cine dealul mi-l coboara? Trei feciori voinici de frunte ca trei soimi voinici de munte, Vin in zale imbracati, pe cai negri - ncalicati , Spitelati, usori ca vantul , de-o frumseta - ntunecoasa , Au venit sa-i ceara, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi sa-i ceara tot bielsugul de pe tara! Si ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, Dara fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Si in noaptea cea senina ca sa fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vant - da ce-i de vant? Vine-o ploaie de sivoae si furtuna pe pamant Si in nori hraniti de fulger si pin rauri de scantei.





Calin Nebunul


Aceasta pagina a fost accesata de 2787 ori.
{literal} {/literal}