Cand ...
de Mihai Eminescu
Cand tuna prin nouri pe lume vegheaza,
Cand fiece unda se-mbraca c-o raza,
Cand canta ai somnului ginii natangi,
Tu tremuri si plangi.
Cand tuna arunca o pala lumina
Prin merii in floare-nsirati in gradina,
La trunchiul unuia pe tine te-astept,
Visand de destept.
Cand soarele arde si ceru-i vapaie,
Pe-a lacului valuri profunde balaie,
Pe-o barca impinsa de valuri ce merg,
La tine alerg.
Cand vantul e-o taina, cand frunza e muta,
Misterul surade prin lumea tacuta,
Culeg pe-a ta frunte sublime visari,
Pe ochi sarutari.
Amorul isi moaie aripele-i stinse,
Tu-nchizi surazand lungi genele-ti planse
si fruntea mea pala pe pieptu-ti asezi,
Surazi si veghezi.
Nebuna copila, ce-amesteci placerea
Cu lacrimi pe care le paste durerea,
Nebuna copila cu-amorul ceresc,
O, cat te iubesc!
Cand ...
Aceasta pagina a fost accesata de 7424 ori.
