Cand amintirile ...

Cand amintirile ...

de Mihai Eminescu

Cand amintirile-n trecut
incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atat de des
induiosarii mele.

si peste arbori rasfirati
Rasare blanda luna,
Ce ne gasea imbratisati
soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cand pe carari se scuturau
De floare liliecii.



Putut-au oare-atata dor
in noapte sa se stanga,
Cand valurile de izvor
N-au incetat sa planga,

Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-si,
Cand ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?





Cand amintirile ...


Aceasta pagina a fost accesata de 2169 ori.
{literal} {/literal}