Cand se juca Elisa Muller

Cand se juca Elisa Muller

de Mihai Eminescu

Pe genunchii-mi te-am purtat. Ti-am privit in fata, Ochii-mi ochii-ti a catat, Gura-mi, buza-ti creata Si m-am pus pe sarutat. Cine ma invata? Ca o mama bland si lin Ce-un copil rasfata, Mangaiat-ai fruntea mea Si m-ai strans in brata. Ah, cat te iubesc de mult! Cine ma invata? Eu ma duc, te parasesc Nu ma privi suler, La spectacol ma pornesc, Stai sa-mi vad de guler. In teatru romanesc Azi e Elisa Muler. Un copil netrebnic sunt Spune-mi-o apasata. Mi-ai legat acest cuvant De viata-mi toata, Mi l-ai dat rosind, plangand Cand ai fost ciudata. Ah, surade-mi inc-un pic Si nu-mi fi ursuza. Caci cu degetul cel mic Te ating pe buza. Si sopteste-mi un nimic Nimeni sa n-auza. Astazi e dumineca. Pac! si una buna. Eu te las si bine ca Mi te las nebuna... Trage-te de maneca... Ce stii de-i minciuna. Nici nu stii, o, turturea, Ce-mi auz de-a bine. Tu gandesti cine stii ce Si te uiti la mine. Ah, iubita mititea, Cum te-ador pe tine! Un nimic, un cuvintel, Spus dupa perdeaua, E o piatra de inel,



E a noptii neaua, Arde-atat, incat cu el As aprinde-o steaua. S-apoi taci ca nu cumva Sa auda-o floare C-ai soptit asa ceva: Din ascunzatoare S-ar rosi mai, mai asa Cum o oarecare. Cum te uiti asa, nauc, Si-n gandiri te-nsinguri, Esti tu ziua langa nuc, Esti tu noaptea-n cranguri, Sa te iau si sa te duc, Sa fim numai singuri. S-atunci n-om vorbi defel: Vorba este pleava. Cand se iubesc doi astfel Inima bolnava Atunci tac, tac cumintel, Noaptea in dumbrava.


Cand se juca Elisa Muller


Aceasta pagina a fost accesata de 1660 ori.
{literal} {/literal}