Cantec vechi
de Mihai Eminescu
Vino, scumpa, de priveste Dorul tau cum ma munceste. Nici defel cum nu ma lasa Nici sa intru sara-n casa, Ci din asternut ma scoala, Ca pe-un patimas de boala, Si ma face de alerg Nestiind pe unde merg. Cand in zori de dimineata, Ma visez cu tine-n brata, Cand te strang sa nu te pierd Si te chem si te dezmierd. Ars deodata sar din pat, Singurel m-am desteptat, Suspinand si ametit, Ma simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce sa fac ca sa nu pier. Caci ranit sunt de amor, De nici taiesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu sunt domn. A dormi de sunt pe cale, Zaresc chipul dumitale: O icoana zugravita Cu multi nuri inchipuita.
Cantec vechi
Aceasta pagina a fost accesata de 4969 ori.
