Care-i amorul meu in asta lume
de Mihai Eminescu
Care-i amorul meu in asta lume: Este-al bravurei coiful de arama, Sau al marirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce cheama Cu-a lui icoane sante-ngalbenite, Cu clopotu-i vestind a mortii drama? Sau este chipul bland unei iubite, Ce, dulce, pura, santa si frumoasa, Sa-mi faca zile albe, - ore-aurite? O vad adesa steaua radioasa ‘N-oglinda sufletului meu o zeie S-a ei privire-asupra mea se lasa: De inger suflet, chipul de femeie; In visul vietii ei ea sfant surade Si ma-namor de-oricare-a ei idee, Cand lumea-amar de visu-acesta rade: Nu e femeia ce crezi tu, nebune, Si chipul care inima-ti l-inchide Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune Unde e ingerul cu-aripi senine, A sufletului meu scumpa minune? Ea n-a fost niciodata... doar in tine De-a fost vrodata ea, de mult e moarta, Astfel de chip o data-n lume vine. Dar de nu e, mangaie-ti a ta soarta Crede: ca ea dodata cu-a ta fire Trecut-a-n lume-a ceriurilor poarta, Dar inainte de-a-i-ntalni privirea, Ea a murit si-a ei fiinta buna E colb in lume, umbra in gandire! De-aceea-n instelate nopti cu luna, Pasu-ti indreapta, cata cimitirul Si un mormant ti-alege, ti-ncununa, Incoarda-ti lira scumpa, iara mirul Al vorbelor iubirei tu il varsa Pe-acel mormant ce-l inverzeste pirul Si zi: Dormi dusa, inima mea arsa.
Care-i amorul meu in asta lume
Aceasta pagina a fost accesata de 4196 ori.
