Catre Mercur (Horatiu, Ode, III, 11)

Catre Mercur (Horatiu, Ode, III, 11)

de Mihai Eminescu

O, Mercur, a carui poveti deprins-au Amphion, urnind dupa cantecu-i pietre, Si tu lira, care-n cald avant din sapte Coarde suna-vei Templelor, ospetelor mari amica Nu c-altadata, fara de grai o, spune-mi Cantul, carui nenduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca manza tretina-n camp se joaca, S-o atingi chiar nengaduind. Nu stie Rostul nuntii; cruda ramane pentru-a Sotului patemi. Tigri dupa tine se iau si codri, Raul care fuge spumand opri-l-ai, Alintandu-l, fere-ndarat portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de serpi in crestet Ca s-al furiilor, esaleaza ciuma Pe cand spume fac si venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar in sila Au zambit, desarta ramas-au urna, A lui Danau fiici auzind cantarea-ti Fermecatoare. Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Caci pedeapsa lor e sa umple vasul, Ce de-a pururi fara de fund se scurge Soarta-ndelunga Urmareste crimele mari in iad chiar: Caci pacat mai nelegiuit putea-s-ar Decat moarte sotilor lor cu aspru Fier sa le deie? Una numai, demna de-a nuntii facla, Vicleni frumos pe cumplitu-i tata, Stralucind vestita de-atunci prin secoli, Nobila fiica! ,, Scoli ea zise, tanarul sot trezindu-si Scoli sa nu-ti dea somnul de veci de unde N-astepti. Fugi de socru-tau, de surori ce Fara de lege, Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blanda Nici in tine dau, nici voi a te tine-n Negrele ziduri... M-o-ncarca parintele meu cu lanturi Pentru ca-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-ma-va departe-n Campii numidici. Fugi oriunde ochii te duc ori vantul Pana-i noapte, pana vegheaza Venus, Mergi cu bine. Tine-ma minte... sapa-un Vers pe mormantu-mi.





Catre Mercur (Horatiu, Ode, III, 11)


Aceasta pagina a fost accesata de 1928 ori.
{literal} {/literal}