Coborarea apelor

Coborarea apelor

de Mihai Eminescu

Din munti batrani si din paduri marete Se nasc izvoare, ropotind se plimba, Deprind pe rand oceanica lor limba Si sunt in codri pustnici cantarete. Spargand prin stance albia lor stramba, Se legan line si fac valuri crete. In drumul lor ia firea mii de fete Aceleasi sunt, desi mereu se schimba. Dar cu adancul apei s-adanceste In glasul lor a sunetului scara. Devine trista randuri-randuri creste, Pan- ce urnindu-se in marea-amara Ca fluviu mandru, ce-ostenit mugeste Al tineretei dulce glas demult uitara.





Coborarea apelor


Aceasta pagina a fost accesata de 2821 ori.
{literal} {/literal}