Codrule, maria ta
de Mihai Eminescu
Codrule, Maria Ta,
Lasa-ma sub poala ta,
Ca nimica n-oi strica
Fara num-o ramurea,
Sa-mi atarn armele-n ea.
Sa le – atarn la capul meu,
Unde mi-oi asterne eu
Sub cel teiu batut de vant
Cu floarea pan-la pamant,
Sa ma culc cu fata-n sus
si sa dorm dormire-as dus;
Dar s-aud si-n visul meu,
Draga codri, glasul tau,
Din cea rariste de fag,
Doina rasunand cu drag,
Cum jelind se tragana
Frunza de mi-o leagana,
Iara vantul molcomit
De-a vede c-am adormit,
El pin teiu va viscoli
si cu flori m-a coperi.
Codrule, maria ta
Aceasta pagina a fost accesata de 6257 ori.
