Daca iubesti fara sa speri

Daca iubesti fara sa speri

de Mihai Eminescu

Daca iubesti fara sa speri
De-a fi iubit vrodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.

Si-ti lasa-n suflet un amar
Si in gandiri asemeni,
Caci o iubire in zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
in piept, in partea stanga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mangai.

Acolo afli adapost
Oricate se intample,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o imple.



Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.

Si ochiul tau intunecat
Atunci il imple plansul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dansul.

Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe cand luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.

Zambeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
in veci iubi-o-vei, in veci
Va ramanea departe.

S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfant
Ce nu-l mai poti pricepe.




Daca iubesti fara sa speri


Aceasta pagina a fost accesata de 2031 ori.
{literal} {/literal}