De-oi adormi ...

De-oi adormi ...

de Mihai Eminescu

De-oi adormi curind
  in noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacind
  La marginea marii.

Nu voi sicriu bogat,
  Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
  Din tinere ramuri.

Sa-mi fie somnul lin
  si codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
  Pe-adincile ape,

Care-n dureri adinci
  Se nalta la maluri,
S-ar atirna de stinci
  Cu brate de valuri,



Se nalta, dar recad
  si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
  Aluneca luna.

si nime-n urma mea
  Nu-mi plinga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
  Frunzisului vested.

Sa treaca lin prin vint
  Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfint
  Sa-si scuture floarea.

Cum n-oi mai fi pribeag
  De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
  Aduceri aminte,

Ce n-or sti ca privesc
  O lume de patemi,
Pe cind liane cresc
  Pe singuratate-mi.




De-oi adormi ...


Aceasta pagina a fost accesata de 2078 ori.
{literal} {/literal}