De-oi adormi ...
de Mihai Eminescu
De-oi adormi curind
in noaptea uitarii,
Sa ma duceti tacind
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Faclie si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
si codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adincile ape,
Care-n dureri adinci
Se nalta la maluri,
S-ar atirna de stinci
Cu brate de valuri,
Se nalta, dar recad
si murmura-ntr-una,
Cind pe paduri de brad
Aluneca luna.
si nime-n urma mea
Nu-mi plinga la crestet,
Doar moartea glas sa dea
Frunzisului vested.
Sa treaca lin prin vint
Atotstiutoarea,
Deasupra-mi teiul sfint
Sa-si scuture floarea.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,
Ce n-or sti ca privesc
O lume de patemi,
Pe cind liane cresc
Pe singuratate-mi.
De-oi adormi ...
Aceasta pagina a fost accesata de 4391 ori.
