Diana

Diana

de Mihai Eminescu

Ce cauti unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurator
si unde pasarile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiana
soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se harjoana
in umbr-adanca de paduri?

in cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc.
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?

S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon,
si numai tu gandesti aiurea,
Ca tanarul Endymion.



De ce doresti singuratate
si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zana linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mainute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup inalt si mladiet.

Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mandra la vanat
si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.




Diana


Aceasta pagina a fost accesata de 4882 ori.
{literal} {/literal}