Din Iliada
de Mihai Eminescu
Canta-ne, zana, a lui Ahil Peleidul manie, Care cumplita facu aheilor jale nespusa, Suflete mii viteze de fii de eroi in Aii Au trimis, pe ei insii de prada la cani lasandu-i Si la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus vointa Din acea zi cand cearta facu dezbinare amara Intre mult divinul Achil si fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot si al regilor rege. Care din zei atata al dezbinului foc intre dansii? Fiul Latonei si al lui Zeus, manios pe rege, El a trimis pierzatoare boli si moarte prin gloate, Pentru ca atreidul mustrase pe preotul Chrise Cand acesta veni la Achaici mandre corabii Ca sa-si rascumpere fiic-aducand pretioasele daruri Si cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon Incunjura toiagul de aur. Tare ruga el Si pre ahei, dar mai cu seama pe cei doi Frati atrizi, ce erau capetenii ai limbilor toate.
Din Iliada
Aceasta pagina a fost accesata de 3769 ori.
