E trist ca nimeni sa te stie

E trist ca nimeni sa te stie

de Mihai Eminescu

E trist ca nimeni sa te stie,
Dar si mai trist sa-ti zici mereu
Ca te-a patruns nimicnicie
Desi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteti, iubiri desarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce ma-ngani cu fata ta?

in vita lumii acestie,
Ce-i fara capat si-nceput,
in toata neagra vecinicie
O clipa numai te-am avut.



De-atunci te chem din intuneric
Si amintirea ta dezmierd
Pan-ce rasai… un vis himeric,
Abia rasai… si iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea tin, mereu ascult…
Tot mai putina armonie…
Pustiu din ce in ce mai mult.

Si din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor imbrac
Acest amor bogat in chinuri
Si-n mangaieri de tot sarac.




E trist ca nimeni sa te stie


Aceasta pagina a fost accesata de 2470 ori.
{literal} {/literal}