Freamat de codru

Freamat de codru

de Mihai Eminescu

Tresarind scanteie lacul
si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
si ascult de la racoare
                       Pitpalacul.

Din isvoare si din garle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Pintre ramuri a ei unde,
Ea in valuri sperioase
                       Se azvarle.

Cucul canta, mierle, presuri -
Cine stie sa le-asculte?
Ale pasarilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
si vorbesc cu-atat de multe
                       intelesuri.

Cucu-ntreaba: - "Unde-i sora
Viselor noastre de vara?
Mladioasa si iubita,
Cu privirea ostenita,
Ca o zana sa rasara
                       Tuturora."



Teiul vechi un ram intins-a,
Ea sa poata sa-l indoaie,
Ramul tanar vant sa-si deie
si de brate-n sus s-o ieie,
Iara florile sa ploaie
                       Peste dansa.

Se intreaba trist isvorul
– „Unde mi-i craiasa oare?
Parul moale despletindu-si,
Fata-n apa mea privindu-si,
Sa m-atinga visatoare
                       Cu piciorul?"

Am raspuns: - "Padure draga,
Eu nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucira pentru mine
                       Vara-ntreaga."

Ce frumos era in cranguri,
Cand cu ea m-am prins tovaras!
O poveste incantata
Care azi e-ntunecata...
De-unde esti, revino iarasi,
                       Sa fim singuri.




Freamat de codru


Aceasta pagina a fost accesata de 5210 ori.
{literal} {/literal}