Iar cand voi fi pamant ( varianta)

Iar cand voi fi pamant ( varianta)

de Mihai Eminescu

Iar cand voi fi pamant,
in linistea serii,
Sapati-mi un mormant
La marginea marii.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din vestede ramuri.

Sa-mi fie somnul lin
si codrul aproape,
Sa am un cer senin
Pe-adancile ape.

S-aud cum blande cad
Isvoarele-ntr-una,
Pe varfuri lungi de brad
Alunece luna.



S-aud pe valuri vant,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

si cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

si cum va inceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cantarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or framanta
Eternele valuri

si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Ci codrul vant sa dea
Frunzisului vested.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormant far' de noroc
si fara prieteni.




Iar cand voi fi pamant ( varianta)


Aceasta pagina a fost accesata de 2068 ori.
{literal} {/literal}