Kamadeva

Kamadeva

de Mihai Eminescu

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-mi vindec,
L-am chemat in somn pe Kama –
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mindru,
Calarind pe-un papagal,
Avind zimbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele semet.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
si de-atunci in orice noapte
Pling pe patul meu destept...

Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
Fiul cerului albastru
s-al iluziei deserte.





Kamadeva


Aceasta pagina a fost accesata de 6335 ori.
{literal} {/literal}