La o artista

La o artista

de Mihai Eminescu

Ca a noptii poezie,
Cu-intunericul talar,
Cand se-mbina, se-mladie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu, cantare intrupata,
De-al aplauzelor flor
Aparand divinizata,
Rapi-si sufletu-mi in dor!



Ca zefirii ce adie
Canturi dulci ca un fior
Cand prin flori de iasomie
Isi sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Blande, palide, incet,
Zbor sub mana tremurande,
Ca dulci ganduri de poet.

Sau ca lira slaramata,
Ce razgeme-ngrozitor
Cand o mana inghetata
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mana-ti tremuranda
Bate-un cantec mort si viu,
Ca furtuna descrescanda
Care muge a pustiu.



Esti tu nota ratacita
Din cantarea sferelor
Ce eterna, nefinita,
Ingerii o canta-n cor?
Esti fiinta-armonioasa
Ce-o gandi un serafin
Cand pe lira-i tanguioasa
Mana cantecul divin?

Ah, ca visul ce se-mbina
Palid, lin, incetisor,
Cu o raza de lumina
Ce-arde geana ochilor;
Tu, cantare intrupata,
De-al aplauzelor flor
Disparand divinizata
Rapasi sufletu-mi de dor!


La o artista


Aceasta pagina a fost accesata de 2448 ori.
{literal} {/literal}