Lacul

Lacul

de Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca,
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma
Si lopetile sa-mi scape;




Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Undoioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.



Lacul


Aceasta pagina a fost accesata de 3525 ori.
{literal} {/literal}