Luna iese dintre codri

Luna iese dintre codri

de Mihai Eminescu

Luna iese dintre codri.
Noaptea toata sta s-o vada.
Zugraveste umbre negre
Pe lintolii de zapada.

si mereu ea le lungeste
si suind in cer le muta,
Parca fata-i cuvioasa
E cu ceara invascuta.

Ce gandeste? numai norii
Lin se-mbina, se dezbina
Ca fasii de gaz albastru,
Ca si aburi cu lumina.



Lin pin iarba scotoceste
Apa-n prund si-n pietricele.
Florile surad in taina,
Oare ce-or surade ele?

si-s cu neguri imbracate
Lac, dumbrava si padure.
Stele palid tremurande
Ard pin negurile sure.

Lumea-n roua e scaldata,
Lucioli pe lacuri zboara.
Luna umbrei, umbra lunei
Se amestec, se-nfasoara.

Lunecand pe ceruri, norii
Negri-acopar tot seninul.
Se sting una dupa alta
si icoana si suspinul.

infasat in intuneric,
Eu nu vad, nu aud soapte.
Ah, ma simt atat de singur!
Este noapte, noapte, noapte.






Luna iese dintre codri


Aceasta pagina a fost accesata de 4462 ori.
{literal} {/literal}