M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire

M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire

de Mihai Eminescu

M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire, Cu sarutari aprinse si cu imbratosari! Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti. Demonic-dureroasa era acea simtire ­ Dureri iar nu placere a tale sarutari... Si pan-acum imi pare ca tu esti un baiat Ce-n haine de femeie siret s-a imbracat. Si Dumnezeu te stie... Tu ai un san frumos, Tu ai o gura plina si rosa voluptoasa; Si parul tau cel negru in unde de-abanos Ajunge pan- la sale in unde luminoase; Si vorba ta e vie si ochiul languros Si mana ta cea fina e dulce, mangaioasa; Si totusi mi se pare ca-n fire-ti e-o gresala De impli al meu suflet c-o boare de raceala. Si stii, nefericito, ca ochiul tau m-atrage Ca un magnet ­ si totusi in taina il respinge. Credeam intaia data ca te iubesc ­si-n urma totusi simt Ca sangele meu este dusman la al tau sange. Ah! cine m-a pus oare sa-ti spun intr-un ceas rau Ca te iubesc... Iubirea de suflet nu te stinge Cum stinge-asta simtire ­ ca si o piaza rea ­ Suflarea, mintea, pieptul, singuratatea mea. Dar am lasat eu iute al fiintei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit indata... Prezenta ta vrodata in viata-mi n-am sa cerc ­ Caci de o dureroasa betie ma imbata. Nu stiu nici ce gandiri am, nu stiu nici unde merg Si simt ca toata firea imi e intunecata... Ai fi ucis si capul si inima din mine Daca-n a tale laturi eu m-as fi prins mai bine. Cuvantu-mi pentru tine nu avea inteles, Cuvantul tau pe mine ma inciuda adanc. Cu cat-amaraciune iti raspundeam ades, Cum imi placea in suflet ca sa te fac sa plangi Si printr-o nedreptate parea ca ma razbun Daca din a mea cauza plangeai tu vreodata. Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici Si sunt ca doua note cu totul discordante... Cu tine numa-n lume putere-as fara mila Sa fiu... Caci tu pe mine m-ai facut slab si moale, Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile... M-ai speriat adesea cu-a tale ganduri goale... Dar nici nu esti femeie... Un demon tu imi pari, Ce-ascunde foc din Tartar si-o cumplita receala. Far- nici o armonie e toata viata ta; Tu esti cumplit de buna, cum esti cumplit de rea. Cum multamesc eu soartei ca am scapat de tine, Far-a comite, doamna, pacatul mostenit. Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine! Azi muza mea ma cata cu ochiul linistit. Acele nopti turbate de doruri si suspine S-au dus ca un vis negru, salbatec si urat! Azi iarasi capu-n visuri eu il cufund prin carti Si in tacere imblu prin norii cei deserti. Si in fereastra vantul cu degetele pare Ca bate lin si dulce si vajaie incet; Urechea iar imi suna in liniste si iara Simt inima ca-mi bate de-un dor invapaiet! In minte mi se-aduna mii visuri zambitoare, Caci nu te vad pe tine, ce crud le-ai spariet Din tainica lor umbra... si sufletu-ti fierbinte Abia-mi mai e o slaba aducere aminte...




M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire


Aceasta pagina a fost accesata de 2603 ori.
{literal} {/literal}