Mai am un singur dor

Mai am un singur dor

de Mihai Eminescu

Mai am un singur dor
in linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.



si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe cand cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant,
Sa-si scuture creanga.




Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O sa-mi zambeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cant...
Ci eu voi fi pamant
in singuratate-mi.



Mai am un singur dor


Aceasta pagina a fost accesata de 3391 ori.
{literal} {/literal}