Menire

Menire

de Mihai Eminescu

De-mi vorbiti ma fac ca n-aud,
Nu zic ba si nu ma laud,
Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud
Dara nime nu m-a face
Ca sa joc dup-a lui flaut
Caci menirea vietii mele
E pe mine sa ma caut.

Bismarqueuri de falsa marca,
Mie-mi pare cum ca, parca
De iubirea nemtarimei
Nici un rau nu va intarca.
in zadar Alsasul, Posen,
Cu-a lor stare va incarca
Ochii vostri, sa pricepeti
Unde duce-a tarii barca
si ce rau ne proroceste
A cobirei neagra tarca.
Voi ne duceti spre pieire,
Bismarqueuri de falsa marca.
Escelenta, bezedeaua
Cu mandrie poarta steaua
Ce cu stima i-a fost data
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus s-aplecat capul
si la turc a-aprins luleaua
Ci in loc de streangul care
Se cadea, i-au dat cordeaua
Caci nevasta-i pentru-o tarla
De catane fu cateaua;
in zadar cu-a lor mandrie
Tu ingreuni canapeaua,
Crezi ca lumea te admira
Cand colinzi in lung soseaua;
in zadar mai taie mutre
Serioase mascaraua,
Cu blazoane-nchipuite
s-a impodobit cupeaua.
stim ce-arama este-ntr-insul
si-i cunoastem noi turaua.
'N-alte tari e-onoare mare
Decoratia si steaua,
Dar ce merite-are dansul
Escelenta, bezedeaua?
E o carte masluita
Toata viata lui, licheaua,
si noi stim ce insemneaza
De pe pieptu-i tinicheaua.




Menire


Aceasta pagina a fost accesata de 2195 ori.
{literal} {/literal}