Minte si inima
de Mihai Eminescu
I
Ce privesti in jos smerita,
Ca te manii te prefaci,
Cand iti zic ca el iti place
si ca tu demult ii placi.
Voi jucati in comedie
Rolul vostru de-ntelept,
Dar de ce unul la altul
Va uitati atat de drept?
De ce, cand pe neasteptate
El soseste uneori,
Rumenirea face locul
Unei gingase palori;
si privesti cu ochi nesiguri,
Sanul creste far sa vrei?
Dar va stingeti dupaolalta...
Comedie, dragii mei...
Parca-l vad cum vine ice,
sade-n veci pe-acelasi jet
si la tine isi indreapta
Ochii negri si sireti.
si cand credeti cum ca nime
Dimprejur nu va ia sama,
Numa-atunci va dati in petic
si va aratati arama.
Eu va vad de pe sub gene:
Ochi-n ochi priviti fierbinte
si de dragi unul altuia
Conversati fara cuvinte.
Cine nu v-ar sti, copila,
Da, v-ar crede neam de sfinti.
si sa stati numai l-atata...
Bine? Sunteti voi cuminti?...
Taci, matusa, tu ma superi,
De-i vorbi mai mult eu fug.
Ce se pare ca-i iubire
Nu-i decat prietesug.
De prieteni, se-ntelege,
Va-nselati cu mult sistem.
si de dansul nu pe-atata,
Dar de tine mai ma tem.
Pan-acum pornirea voastra
Ati stiut sa o mascati
si in sufletele voastre
Cu durere va iubeati.
Promitand unul altuia
Cum ca nu veti mai iubi.
Voi gandeati c-o sa ramaie
Astfel pana veti muri.
si-n aceasta mangaiere,
De pe-o zi pe alta, voi
Traganiti o fericire
Dureroasa, amandoi.
Fiind siguri unul de-altul,
Sa promiteti fu usor
Cum ca nu o sa mai faceti
Aliante de amor.
Dara azi pui capat tragic
Astei stranie povesti...
Doamne, Doamne, matusico,
Nu ti-i greu sa mai vorbesti?
Nu mi-i greu, caci esti in stare
Sa sfarami ca un... copil
Jucaria-ncantatoare
A frumosului idil.
Cand va vad mergand alaturi,
Va zambiti si va privesc
si cand credeti cate spuneti,
Eu fac haz si-ntineresc.
Voi, gurmanzi ai dragostirii,
Cu reteta cea mai buna
invaliti amoru-n vorbe,
Clevetindu-l impreuna.
si feriti de ochii lumii,
intre raristea de brazi,
Voi mergeti cand vine sara,
Tu esti rumana-n obraz.
si atata bucurie
Vad in ochii tai cei mari...
Nu lipseste decat nunta
C-un taraf de lautari.
in zadar oare Teodor
Scrie-a codrului poveste?
si atat de rau ii pare
Ca baiet el nu mai este?
Ca nu vreti a da pe fata
Dulcea taina inteleg,
Caci cu-atata e mai dulce
Dar un capat nu aleg.
si ce bine ati petrece
Azi, cand viata va zambeste,
Cum in vremea mea Konaki
O spunea pe batraneste:
„Prin pustii si munti salbateci,
Prin prapastii, rapi, ponoara,
Unde-n albia de stanca
Suna blandele izvoara;
Acolo unde natura
Cu puterea ei mareata
Raspandit-au pretutindeni
Bucurie si viata;
Unde brazii cei de fala
Se inalta cu trufie,
Unde zmeura si mura
Au a lor imparatie;
Unde toate impreuna
Striga: «Vino, te opreste!»
Acolo amorul cheama,
Acolo vin- de iubeste.
Acolo ochiul zavistnic
Nu mai are vo putere:
Nu-i jignire in iubire,
Ci noroc si mangaiere."
tie-ti trebuie vecinul;
Teodor e pentru tine:
Linistit, cam mizantropic
s-apoi il iubesti, stiu bine.
tie-ti place poezia,
El lucreaza versuri bune.
Toate versurile sale
Tu pe muzica le-i pune.
De-i canta veti face duo,
Glasul vostru se combina;
De te-ai pune la piano
Te-a-nsoti din violina.
tie-ti place mosioara,
Pe a ta vrei s-o lucrezi,
Iar el stie plugaria
Gospodar e, precum vezi.
Mosioara lui altdata
Era tot paraduita,
Vezi acuma ce-i aduce,
Cat de bine-i randuita.
Asadar, nu sta la ganduri,
Prea usor alegi din doua,
Eu iti zic sa-ti iei vecinul,
Ie-l cu manile-amandoua.
Toata ziua se inchide
Prin autori mancati de molii
si il vezi intotdeuna
Cumu-i plin de colbul scolii.
Dar nu vine-n toata sara?
Vine. Poate i-i urat.
s-apoi nu stii cum ca fusta
Femeiasca-o au... urat?...
Pentru?
stiu eu care-i cauza?
Pentru ca in lumea toata
Numai una-i este draga.
Vezi asa, asa e, fata.
s-acea una?
Acea una
Sta naintea mea si coase
si de-i spun ca este astfel
Se preface manioasa.
Frumuseti sa spariu lumea,
Precum insasi vezi, nu am,
Deci in cumpana pun toate
si le masor dram cu dram.
s-am vazut ca-i mult mai bine
C-un mosneag sa ma cunun
Decat iar sa-mi risc eu sama
C-un barbat ori c-un nebun.
Eu sustin ca orice casa
Din conventie se face:
E mai multa fericirea
Caci intr-insa este pace.
Pace? Da cunosti mosnegii?
Scartaiesc neincetat.
Ba-i bolnav, ba n-are vreme
Sa te duca la primblat.
De faci muzica el casca,
Daca razi el e ursuz,
Sa vorbesti de vrei ai voie,
Da nici glasul nu-i auzi.
Cand s-apropie, draguta
Fata! funia de par,
Atunci chin! Mosneagu-ntr-una
Scartieste ca un car.
Nu doresc, nepoata draga,
Sa ajungi la asa hal...
stii ce pace e aceea?
E tacerea din spital.
Alta-i pacea sufleteasca
Care e rodul iubirii
si acolo e tacere,
Dar tacerea fericirii.
Tu lucrezi iar el acasa
Poate sta, poate lucra,
Dar din cand in cand arunca
Ochii lui asupra ta.
si se uita lung la tine.
Doamne! limpede mai stie
Cum ca fara tine lumea
I-ar fi chiar ca o pustie.
Vii la spate, vezi ce scrie,
Peste siruri tu alergi,
ii iei pana chiar din mana,
Singura vo vorba stergi.
si sa crezi ca stears-o lasa
Daca tu vei zice: nu.
Te aproba caci in minte-i
si in inima-i esti tu.
II
ii zic: ma lese-n pace,
Nu voi sa ma cuprinda;
Iar el razand raspunde:
O, uita-te-n oglinda
si spune-mi daca omul
Gasind in a lui viata
Odor asa de dulce
Nu l-a cuprinde-n brate?
ii zic: ma lese-n pace,
Ce are cu-a mea gura,
Cu ochii mei ce are,
De-a merge nu se-ndura?
Iar el razand raspunde
Ca nu cunoaste mila;
De nu-i voi da de voie
Mi-o ia el cu de-a sila.
ii zic: ma lese-n pace,
Caci inima ma doare,
Fiorul ma sfarseste
si cad de pe picioare.
Iar el raspunde... vorba-i
De lacrimi pare plina :
De vrei un leac, iubita,
La inima-mi tu vina.
III
ANA
Povesteste chiar din capat sa te vad daca o stii...
MUtI
E! Achil si Agamemnon isi spunea grobienii.
si atunci batranul Nestor prinde-a spune la povesti,
Pe-amandoi ii probozeste cu cuvinte batranesti.
imprejur sta toti elinii, steteau preotii si regii
Iara Nestor tine una... stii mata cumu-s mosnegii.
Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice: „Cane!
Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitata nu-ti ramane.
Las- tu, lasa, mai jupane, stiu eu bine ce-am sa-ti fac,
Sa-mi cazi tu odata-n labe, s-apoi las-, ca-ti viu de hac."
ANA
Bun, frumos! Da-i inainte! suduie ca un muscal.
MUtI
Singura ai spus, mamaie, ca Homer ii natural,
si ne-ai zis sa spunem toate, ia asa cum se graieste,
s-apoi tot eu is de vina?
ANA
Natural, nu mojiceste.
Spune tu, Bibi...
BIBI
Mamaie, eu stiu tocmai cum e-n carte.
ANA
si asa se si cuvine, spune, Bibi, mai departe.
BIBI
Cum Achil si Agamemnon inde ei se tot sfadéu,
Vine Nestor s-amanduror le tinu apoi de rau:
Pe-Agamemnon il impaca, pe Achil il imblanzeste,
Ca acesta pe Brizeis sa o dea se invoieste,
Dar ii spune dinainte sa nu cerce de cumva
Preste Brizeis, din avere-i sa s-atinga de ceva...
Iar Ulis lua pe Chriseis, si-n corabie suind,
Merge la preotul Chrise, fata-n manile lui dand,
I-a adus tauri de jertfa, si convoi iar la ahei
Cu preotul lui Apolo sa-i impace iar pe ei.
ANA
Vezi, mai badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu sir.
MUtI
Ce mai treaba; a-nvatat-o pe de rost din par in fir.
ANA
Tu nu stii sa-nveti tot astfel... Te opreste cineva!
Dara nu vrea cuconasul, asta-i... Spune, fata mea.
BIBI
Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luara
Pe Brizeis s-o aduca... dar Achil statea afara,
Langa cort, si sa i-o ceara frica li-i si nu le vine.
Ci Achil nu-i mai incearca si cu ea de mana vine.
si le-o da in seama...
MUtI
Prostul! Numai gura ii de el.
De-o iubeste pe Brizeis, de ce-o da ca un misel?
I-as fi dat eu lui mireasa... sa fi fost eu acolo
ii umpleam de bodaproste, de nu stiau incotro,
ii faceam pe toti tocana, rupeam gatu ca la vrabii
si-mi duceam apoi acasa mirmidonii pe corabii.
ANA
Foarte rau si fara cale, dragul meu... si nu-ti ascunz
Chiar nesuferit esti astazi, indaratnic si raspunzi.
Povestesti prost... Din franceza mai ca n-ai stiut nici bechi,
Doamne, cum nu ai un dascal, sa te traga de urechi.
Mergi, Bibi, la Marioara ca sa-ti dea tie placinte,
Iara lenesului celui chiar nimic, sa tie minte.
MUtI
Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mama, ii cu drept?
Sa fi fost a mea, mamuta, eu cu totii dedeam piept.
Ai spus singura ca dansul pe Brizeis o iubea...
Catu-i lumea si pamantul n-o luau din mana mea.
ANA
Eu ti-am spus-o, si-o spun inca si ti-oi spune vreme multa
Cum ca omul cel de treaba urma mintea s-o asculta,
Judeca intotdeuna, nu se indaratniceste...
MUtI
Minte, minte! sa i-o deie daca-atata o iubeste...
BIBI
„Judecata totdeuna decat dragostea-i mai sus:"
Ast-ai zis-o mai deunazi... vezi, tin minte ce mi-ai spus.
ANA
(o saruta)
Draga mamei... Esti de treaba... si inveti asa frumos!
Nu ca cela, ca jupanul indaratnic si lenos.
MUtI
Spune, mama, cate-i spune si eu totusi ti-oi raspunde:
Mintea, nu zic ba, frumoasa-i numai ca eu nu stiu unde-i.
Dara vezi tu, mamucuta, eu vin iar la vorba mea:
De eram Achil, pe Brizeis nimeni nu mi-o mai lua.
ANA
(amenintand)
Mimi!
MUtI
Manie-te, mama, zi ce-i vrea... zi la femeie
Nu numai placinte, dara, nici mancare sa nu-mi deie
si sa mor de foame, totusi, de-ar veni vro unu-aice
Sa te ia cu sila... iara mintea ceea de mi-ar zice
Da-o, da-o pe mamaia... nu te dau sa stiu ca mor.
ANA
(il bate pe obraz)
indaratnicule!
MUtI
Vezi tu, pentru tine, un odor,
Dau razboi cu toata lumea ca Bogdan-voda cel chior.
ANA
Aide, mergi, iubire chioara, mergi la Maria, da-mi pace.
Astazi inca treaca-mearga! Dar alt'data nu mai face.
MUtI
Nu ma duc...
ANA
Nu vrei placinte?
MUtI
Nu acum, sa-ti spun ceva...
Da' asa-i ca nu te superi?... Zi ca nu te-i supara.
ANA
Spune, de!...
MUtI
Cum as incepe... Doamne? Doamne-ah, mamucuta,
Tare esti tu frumusica, nu stiu cum, si esti draguta
Decat cum nu se mai poate, cum nu e alta mamita...
ANA
Ce vrei, Mimi, spune-odata...
MUtI
Sa spun? Da? Da-mi o gurita.
ANA
Atat?
MUtI
Da. si inca una, si-nca una, nu stiu cum
Da-mi esti draga fara sama...
ANA
Haide, Mimi. Pleac-acum,
Da-ne pace...
MUtI
Tu nu crede ca-s asa de rau copil,
stiu poveste mai frumoasa decat cea a lui Achil,
Eu stiu una de la mosu: a padurilor poveste
si frumoasa, si frumoasa, cum n-au fost si nu mai este.
ANA
Asadar, mosu Teodor; spune-o, spune, dragul meu.
MUtI
Ceva nou, n-ai auzit-o pan-acuma, numai eu.
ANA
Aide, Mimi, mergi acuma... sa veniti cand v-oi chema.
MaTUsA
Mie nu-mi dai o gurita?
MUtI
Nu-mi esti draga ca mama...
IV
Ce copil vioi e Mimi, ce dragutu-i...
Matusica,
E-ndaratnic, fara minte, tocmai d-asta imi e frica.
De n-ar fi ca al tau tata, care Dumnezeu sa-l ierte
Mi-a facut viata amara cu-ndaratnicele-i certe...
Ce cuminte este Bibi...
Da, cuminte! ca si tine.
Ca si tata-sau maiorul... tine minte foarte bine
Tot ce-i spuneti...
C-ar aduce asa mult cu dansul? Nu,
Nu gasesc asemanare asa mare.
Da, da! Vezi tu,
Nu ii seamana-n afara. inlauntru. Numai minte-i.
Nu vezi tu cum momitica repeteaza la cuvinte
Ce le-aude de la dansul, de la tine: „Mai prejos
E iubirea decat mintea..." Izbutit-ai ca pe dos
Sa o cresti, nepoata draga...
Iara vii la vorba veche.
si de ce nu? Sa stiu, draga, ca-i surzi de o ureche,
Totusi cred de datorie, ca sa-ti spun a mea parere,
Caci te vad de mult schimbata...
Mai cu sama o placere
De-o bucat- de vreme-ncoace... de cand fusi la Bucuresti...
Cat erai tu de cuminte, azi pe zece parti tu esti.
Cine stii cu cine-acolo tu te vei fi intalnit,
Ce desemnuri intelepte cu-nvatatii ai croit,
Mai ales cu al tau frate, prea iubitul meu nepot,
Dar destul ca de atunce a pricepe nu te pot.
si destul ca pot prepune, ca nepotul meu stricat
in aceste conferente rolu-ntai l-a fi jucat...
Drept c-asa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut;
Rolu-ntai il joaca altul.
Altul? Poate c-am stiut.
Jocul vostru rezonabil sa nu iasa, de, cumva
Joc copilaresc si tie si la altul careva.
Bine-mi pare cum ca vorba chiar la asta ai adus.
Caci si eu pastrez o taina cam demult si ti-am mai spus
C-atingand pe mai multi oameni n-am putut-o da pe fata.
Dar cum tu ai apucat-o ma scuteste de prefata.
Un secret? insa secretul eu demult l-am priceput.
Cum? ai observat?
Da, doara nu ma crezi ca sunt de lut.
Deci te rog, fii asa buna, nu lasa sa mai astept
si sa vad de au patruns-o taina ochiu-mi intelept.
Asadar, fara prefata, spune-mi iute...
Ma marit.
Te mariti, ma rog, cu cine, draga mea?
Ai auzit,
Cred, de d. Stelineanu?
Capitan d-infanterie...
Asa; unchiu-sau...
Ministrul ! Bine, fata, ce ti-i tie...
Doamne, iarta-ma! Dar bine, serios vorbesti tu, fata?
Nu zic... inteleg prea bine cum ii treaba asta toata.
Ai avut proces la curte, petitiuni ai scris ades
intr-un stil plin de sentente, prea cuminte si ales
si batrana escelenta s-a-ndragit de-al tau condei,
Iara frate-tau, ce-n mintea ta a pus atat temei,
I-au si spus desigur cum ca tu esti vaduva si bine
ti-ar parea ca escelenta sa te ieie chiar pe tine.
Pana astazi nu ti-am spus-o, caci i-am fost fagaduit
si fratine-meu si altui sa tin lucrul tainuit.
si cand vine escelenta?
Astazi vine, inspre sara.
Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dara.
Sa-ti spun, draga matusica. Cand intai m-am maritat,
Am facut-o din iubire. Bine oare mi-a imblat?
si maiorul se-nsurase din iubire-ntaia data.
Cum i-a mers lui poate bine... asa-i lumea asta toata
si fiindca am nevoie de un sprijin, de-un azil
si fiindca n-am pe nimeni decat numai pe copil,
Ma marit, sa pot cu tine a trai in Bucuresti
si sa-mi cresc copilul bine.
Altfel nu-ti inchipuiesti
Cum ca poate fi. Asculta, dar maiorul ce va zice?
El? Dar bine, ce-i cu dansul? El ramane tot aice.
Iara vii la vorba veche?
Viu si voi veni, vezi bine.
Tu-l iubesti, el te iubeste, ce-o sa faca fara tine?
Doamne, Doamne, matusica, hai sa zicem ca-l iubesc.
Nu ti-am spus ca din iubire nu ma mai casatoresc?
Judecata, matusica, judecata este tot.
Hotarat-o-am odata, d-a ma-ntoarce nu mai pot.
Cate-am tras in asta lume nu voiesc sa le mai trag,
La iubire nu mai caut, fie-mi orisicat de drag.
Dara nu-l iubesc... in urma si maioru-i juruit
Cum ca de a doua oara nu se-nsoara din iubit.
Lasa-ma cu juruinta, judecata, hotarare,
Caci acestea nu-s nimica contra gingasei iubire.
Voi, in cruda tinereta, amandoi nenorociti,
Voi cu inimi simtitoare, ce atat va potriviti,
Amandoi amici cu codrii nebunii v-ati pus in cap
incat ochii-a va deschide eu, matusa, nu am cap.
Dara fost-au din iubire cea dentai casatorie?
inclinare, simpatie mai stiu ce-a vrut sa fie?
Dar destul c-acea simtire voi amor o botezarati
si sa va feriti de dansul de a pururi va jurarati.
Eu am visat, nepotica, multe si mai multe poate
Decat tine, decat dansul, dara vezi cu-aceste toate
Eu iti spun ca acel tanar, ce-n junie mi-a jurat
Un amor fara de capat, juramantul n-au calcat
si atuncea cand batranul pe vecie-au adormit,
Eu numai stiam in mine cat de mult m-au fost iubit.
O esceptie, matusa...
O esceptie? Dar voi
Poate nu sunteti tot astfel, tot esceptii amandoi?
Ratiune intrupata, tu... Asculta, fata hai,
Ce sunteti copii... Sau altfel; fiti copii insa nu rai,
Nu copilarosi, nu astfel, urmati inimelor voastre:
Numai inima-i izvorul fericirii vietii noastre.
Lasa inima, matusa... Cum gandesti sa ma abati
De l-a mea fagaduinta?
Bine, fata, nu va dati,
Dar ti-oi spune inca una... Escelenta e batrana
si e plina de podagra, imbla tot cu carja-n mana.
Minte si inima
Aceasta pagina a fost accesata de 5950 ori.
